de Marius Ghenț
Adele e un fenomen. Cântăreața britanică ține în viață industria muzicală. De fiecare dată când își deschide gura, milioane de dolari cad în buzunarele șefilor de la casa ei de discuri. Cel mai recent album semnat de artistă, singurul pe care l-ai ascultat de la ea, a spart mai multe recorduri. În Marea Britanie, e pe locul patru în lista celor mai vândute albume din toate timpurile. În SUA, ocupă poziția 45, ceea ce poate nu pare foarte impresionant, dar dacă te gândești că a fost lansat într-o perioadă în care nimeni nu mai cumpără muzică, e mai mult decât orice o să faci tu vreodată. În total, peste 30 de milioane de albume s-au vândut până în prezent. Dacă Adele ar fi scos albumul în anii 90, spre exemplu, probabil că s-ar fi vândut mai bine ca Biblia. Și astea sunt doar vânzările. Adele a spart recorduri și când vine vorba de poziții în clasamentele de specialitate, și stuff like that.
De aceea, toată lumea a așteptat cu sufletul al gură ziua de vineri, când Adele și-a lansat cel mai nou single. Piesa „Hello” a apărut după o pauză de trei ani. Anticiparea a fost mai mare decât cea a creștinilor pentru a doua venire, dacă tot am dat-o pe metaforele religioase. Face parte din noul ei album, intitulat „25”, care va fi lansat pe 20 noiembrie, și e despre un fost iubit, pentru că toate piesele ei sunt despre un fost iubit. Asta mă face să cred că e nasol să fii cu ea. Tot timpul vorbește despre altul. La naiba, Adele, sunt aici lângă tine, de ce nu mă vezi de lacrimi?!
Ok, a lansat-o, dar care e verdictul? Ei bine, sună super, spre surprinderea nimănui. Pe mine cel puțin m-a făcut să văd altfel viața. Prima oară când am ascultat-o, m-am simțit asemenea zeilor. A avut un impact puternic asupra mea. Unul metafizic. Și m-am decis să scriu mai multe maxime inspirate din piesa ei:
Definiția disperării e clară doar atunci când o privești în comparație cu alte exemple
În piesă, Adele tot încearcă să dea de un fost iubit, să-l întrebe de sănătate. Spune la refern că l-a sunat de cel puțin o mie de ori, ceea ce mă face să cred că cineva e puțin disperată. Da, mă refer la tine, Adele. Dar apoi mi-am amintit că și eu treceam prin faze din astea când eram în liceu. Mă despărțeam de o tipă și o căutam mai ceva ca ANAF-ul după ce a primit o sesizare la un restaurant de cartier. Într-o zi am sunat-o și de 70 de ori, ceea ce nu credeam că e așa de nasol, pentru că tot cerul mi-a căzut în cap și prostii de genu, dar ascultând-o pe Adele am realizat că ce am făcut eu e rezonabil. Și dacă aduni zilele, și apelurile, tot nu ajung la o mie. Maxim la 500.
Tot ce se află în trecut trebuie să rămână acolo
Uite, și eu sunt romantic la fel ca orice om crescut în România. Și eu cred în suflete pereche și toate chestiile alea din filme Disney. Dar până la un punct. Când ești tânăr crezi că orice relație e AIA. Dar ascultă-mă, nu e aia. Rar se întâmplă să fie aia, și chiar și atunci, e după o serie întreagă de iluzii și speranțe tâmpite. Noi nu înțelegem asta, și de multe ori ne întoarcem la un partener din trecut, crezând că o să fie mai bine, și că de fapt aia e persoana potrivită pentru noi. Aia era aia, adică. Mare greșeală. Adele m-a făcut să realizez faptul că treaba asta sună bine într-o piesă, dar în practică nu prea. E ok să te gândești la „ce ar fi fost dacă..”, dar viața nu merge așa. În plus, s-ar putea ca încă să te urască pentru că ai făcut-o de râs când te-ai pus în genunchi să-ți ceri scuze, în mijlocul orei de istorie.
Un obiect nu e vechi doar pentru că nu mai e la modă
Piesa asta a fost lansată cu un videoclip în culori aproape-sepia, în care ea e melancolică. Se uită pe geam și încearcă să vorbească la o cabină telefonică plasată fix într-o pădure. Cineva și-a pierdut slujba din cauza aia, fac pariu. Cum să pui așa ceva în pădure? Căprioarele nu știu folosi un receptor. Dar nu mă leg de cabina aia, pentru că în Marea Britanie mă aștept la așa ceva. La fel ca cinismul lor, cabinele telefonice sunt peste tot. Dar o să mă leg de flip-phone-ul ăla pe care îl folosește la un moment dat. De ce, în 2015, a ales să vorbească la un telefon pe care nu-l mai folosește nimeni, habar nu am, dar m-a făcut să-mi dau seama că mi-e dor de tehnologia aia. Ce smartphone? Eu vreau un telefon care atunci când îl deschid se face dublu, nu are acces la internet, și se forjează mai repede ca și cutia lui. Adele are o tonă de bani, e evident, și refuză să trăiască în prezent. Vreau și eu să fac ca ea.
Locul unde te-ai născut îți poate face mai mult rău decât bine
Adele îl întreabă pe fost iubit dacă a reușit să scape din orașul unde s-a născut, unde nimic nu se întâmplă niciodată. O întrebare banală, ai zice, dar ascunde niște realizări importante. De multe ori nu știm exact ce se ascunde în afara granițelor orașului în care ne-am născut. Da, avem net și toate alea, dar trebuie să explorăm noi singuri lumea asta. Mersi, Adele, că m-ai făcut să realizez că viața trebuie tărită. Acum trebuie doar să fac bani să merg în alte locuri de pe pământ. Cu autostopul nu merge. Am încercat.
Dumnezeu se poate transforma și într-o notă muzicală
Lăsând la o parte mesajul din piesă, modul în care Adele cântă e incredibil. Mai ales pe refren, când bagă notele alea imposibile și le mai și ține acolo, suspendate-n timp. E clar întruchiparea Domnului în formă audio. Ascultă piesa și lasă gospel-ul artistei să te conducă la Nirvana.
