Pentru cei care nu îl cunosc, Mihai Jitianu, poreclit de prieteni “Jiti”, este un tânăr roman, care, prin intermediul jobului său de cabin Crew a reuşit să-şi îndeplinească visul de a călători prin lume. Cu o energie debordantă şi mereu cu zâmbetul pe buze, acesta şi-a propus ca până în 2022 să poarte tricolorul României pe tot globul. Un proiect îndrăzneţ, am spune noi, dar acesta merge mai departe de atât, oferindu-le străinilor lecţii despre cultura şi personalităţile născute în România care au intrat în istoria internaţională.
Aşa că ne-am gândit să-l contactăm şi să aflăm mai multe despre misiunea să inedită și ce planuri are când se gândeşte la viitor:
1. Salutare Mihai, ne bucurăm că ai acceptat să vorbeşti cu noi şi pe această cale îţi mulţumim că ai dat curs invitaţie noastre.
Salut! Plăcerea este de partea mea. Mă bucur când oamenii sunt interesaţi şi de un alt mod de a face lucrurile.
2. Pentru început, vrem să ne spui ce presupune o zi din viaţa lui “Jiti”? Cum reuşeşte să-şi păstreze energia şi zâmbetul pe buze chiar şi după nişte curse epuizante de zeci de ore?
Viaţa mea e foarte simplă. Ca să fiu plin de energie, nu îmi trebuie decât mâncare şi somn. În caz că astea două nu funcţionează, nişte muzică bună la volum tare sigur mă revigorează! Este foarte important în viaţa să avem o speranţă. Să avem un scop şi să luptăm să-l atingem, pentru că având acest ideal, vom avea puterea să trecem peste orice hop. Ca să fiu zâmbitor, trebuie să iau legătura cu familia şi prietenii, dar nu prea mult, să nu-i plictisesc cu ideile mele. Ca să fiu fericit, trebuie să îmi văd cât mai mult logodnica. Dragostea mă face să fiu un om mai bun, e foarte important să împrăştii bunătate, pentru că mereu ţi se va întoarce!
Nu pot spune cum arată o zi din viaţa mea, pentru că zilele mele sunt mereu diferite, unele încep la 2 dimineaţa, altele la 9 seara. Este atât de palpitant încât poate suna tare obositor pentru unii.
3. Ştim faptul că îţi doreşti să arborezi tricolorul în toate colţurile lumii până în 2022. De unde a pornit această idee?
Acum 7 ani am participat la o emisiune televizată ce arata romanilor ce înseamnă o vară work and travel în America. Era un reality show, în stilul Big Brother, unde eram filmaţi zi de zi, la muncă şi în timpul liber. Locuiam în Ocean City, Maryland, într-un campus de 80 de romani. Acolo, erau arborate 2 steaguri. Cel al României şi cel al ţării în care ne aflam - SUA. Câştigând reality-show-ul "Experiența Americană", difuzat de PrimaTV, mi-am permis să rămân cu drapelul României pe care l-am luat în prima călătorie în NY. Prima fotografie a fost la înălţime, pe Empire State Building, cu 3 colegi de casă din show-ul respectiv. Văzând că lumea apreciază şi intră în vorbă când vede drapelul, am decis să îl mai iau cu mine şi în alte călătorii. Nu era un drapel personalizat, ci un simplu steag care a marcat începutul poveştii Jiti.ro.
4. Câte tari ai vizitat până acum?
Am vizitat peste 60 de tari.
5. Ce simţi atunci când fluturi drapelul României în toate aceste ţări? Ce ştiu străinii despre patria noastră?
Nu ştiu ce simt alţii, dar eu mă simt mândru că sunt roman. Încă simt asta, astăzi, 24 noiembrie, 2015. Avem multe părţi rele, dar avem mai multe părţi bune! Nici nu ştiţi ce bogaţi suntem. Avem 4 anotimpuri, alţii nu văd ploaie ani de zile. Avem păduri, alţii stau în deşert şi când văd o floare, se opresc să facă poze. Avem libertatea de a ne săruta iubita pe stradă, în alte ţări poţi intra la puşcărie chiar şi pentru o simplă tinere de mână. Avem libertate de exprimare, în alte ţări poţi avea mari probleme dacă spui ce gândeşti. Avem acces la aproape orice site, orice fel de informaţie, trebuie doar să ştim unde să căutăm, în alte ţări multe site-uri sunt blocate şi oamenii nici măcar nu au acces să înveţe o limbă străină. Avem oameni ageri, talentaţi...
6. Cred că ai avut parte de multe momente inedite. Ne poţi descrie câteva dintre acestea care au reuşit să te impresioneze?
Pe primul loc încă este o întâmplare din Nairobi, Kenya. Deci, sunt undeva în Africa, scot drapelul din rucsac, să fac o poză cu elefanţii şi din spate cineva strigă ceva în romană. Nimic extraordinar, căci mi se întâmplă des să întâlnesc romani prin toate colţurile lumii. Însă, ce a fost diferit de această dată este ca stimatul domn era un chinez. Un chinez ce locuise în România şi care vorbea aproape perfect limba noastră. L-am filmat în timp ce transmitea salutări prietenilor săi din România. Bineînţeles, am realizat un material despre asta - îmi face o deosebită plăcere să prezint astfel de întâmplări. Un alt domn, ce era din Iran, m-a abordat la vederea drapelului, în Paris. Acesta mi-a spus în romana că a studiat medicina la Bucureşti. Am rămas plăcut surprins să văd că ştie de Nicolae Paulescu şi de insulina descoperită de acesta în 1922. O altă persoană a reuşit să mă impresioneze, căci mi-a scris pe pagina mea de Facebook că mă invită în Australia, că vrea să mă cunoască. Întâmplarea a făcut ca eu să merg ziua următoare în Perth, Australia. Acest om a venit cu familia sa să mă cunoască, ne-a arătat "The Pinaccles", o rezervaţie UNESCO, a fost atât de politicos atât cu mine, cât şi cu restul echipajului meu. Plecase din România de ceva vreme, însă inima să bătea pentru patrie. Din nefericire, într-o vacanţă în ţară, s-a stins din viaţă. Mi-l amintesc însă pe Rodel Ciobanu ca pe unul din cei mai faini români ce i-am întâlnit în excursiile mele.
7. Ai avut ocazia să cunoşti multe obiceiuri şi tradiţii. Există o cultură anume, de la care îţi doreşti ca noi, românii, să învăţăm ceva?
De la oricine avem ceva de învăţat şi sunt sigur că mulţi ar avea ceva de învăţat de la noi. Însă, concret, cred că am putea învăţa să fim o comunitate. Am fost în SUA prima dată în 2008 şi am remarcat că americanii sunt atât de uniţi încât se ajută între ei, indiferent de culoare, de accent, haine sau stare materială. Dacă şi noi am putea face asta, ar fi minunat. Îşi iubesc ţara şi o şi arată - au o sumedenie de articole de îmbrăcăminte cu drapelul naţional imprimat, tenişi, ochelari pe care le poartă cu mândrie şi lumea nu se uita ciudat la ei. E chiar cool să fii patriot.
Asta încerc să fac şi eu cu acţiunea mea. Să trezesc spiritul civic în oameni, să le arăt că dacă ne unim, putem face orice. Mi-am personalizat câteva perechi de tenişi în culorile naţionale. Am tricouri cu personalităţi şi sportivi din România pe care le port în călătoriile mele. Şi de la Japonezi am putea învăţa să fim mai calculaţi, să fim mai răbdători, mai umili. În Tokyo, dacă vedeţi cum se aşează lumea la coadă să intre în metrou, veţi înţelege ce vreau să zic.
8. În ceea ce priveşte România, ai de gând să te întorci în ţară? Ce planuri şi ce proiecte ai în desfăşurare în prezent ce vizează patria noastră?
Sunt sigur că 99 la sută din romanii plecaţi în străinătate vor să se întoarcă în România. Doar că nu ştiu exact când şi cum. Eu aş veni mâine în România dacă aş vedea că oamenii vor şi se implica în a schimba ceva. Din nefericire, romanii sunt foarte buni la vorbe și mai puţin la fapte. În momentul de față promovez o campanie de strângere de fonduri pentru a renova Spitalul Judeţean Craiova. Consider că oamenii au nevoie de spitale şi că guvernul ar trebui să investească în cele mai importante lucruri ale unei naţii - educaţie şi sănătate. Prin demersul meu sper să renovăm cât mai multe saloane, dar şi să tragem un semnal de alarmă celor ce gestionează bugetul de stat. Campania a strâns peste 12 000 lei şi se desfăşoară pe site-ul sprijină.ro. Oricine vrea să ajute poate dona sau poate spune prietenilor despre acţiunea noastră. Până la finalul campaniei îmi voi continua proiectul cu drapelul, urmând să îl port într-o nouă ţară.
9. În încheiere, vrem să le dai un sfat tinerilor noştri ce doresc să îmbine utilul cu plăcutul şi munca cu pasiunea. Ce doreşti să le transmiţi celor de acasă?
Faceţi întotdeauna ce simţiţi că trebuie să faceţi. Gândiţi-vă că mâine câştigaţi 2 milioane de dolari şi că nu va mai trebui să lucraţi pentru bani. Ce veţi face cu viaţa voastră? Ce vă vine prima dată-n minte, aia să faceţi!
Credeţi în visul vostru şi nu vă daţi bătuţi chiar dacă cei de lângă voi nu vor crede în cauza voastră. Luaţi asta ca o extra motivaţie, să le arătaţi la final că s-au înşelat. Încercaţi să susţineţi oamenii care au potenţial, care vor să schimbe ceva. Dacă nu puteţi face asta, măcar nu le mai tăiaţi din avânt. Ştiţi de ce? Pentru că la un moment dat, poate vă vor asculta şi vor înceta să mai spere, vor înceta să mai încerce. Dacă aveţi puterea de a face ceva, implicaţi-vă!
Dacă vreţi să zburaţi, trebuie să renunţaţi la tot ce vă îngreunează. Ţineţi minte că în viaţă nu primeşti ce vrei, primeşti ceea ce eşti!
