Ne-a cucerit cu melodia „Mă ucide ea”, pe care o auzim din ce în ce mai des la radio, iar acum a lansat o nouă piesă la fel de intensă care-ți dă „un amalgam de stări”, „Noi ne privim”. Probabil că v-ați dat seama că vorbim despre Mihail, un artist care s-a remarcat din mulțime prin stilul său diferit.
Nouă tocmai acest lucru ne-a plăcut la el, de aceea am zis să-l cunoaștem mai bine. Vă invităm și pe voi să aflați mai multe despre el în interviul de mai jos:
1. Vrem să te cunoaștem un pic: gândește-te că te-ai întâlni cu o persoană care nu știe nimic despre. Cum te-ai prezenta?
Sunt un tip drăguț, sper, foarte sincer, de obicei prea sincer. Aș vrea ca asta să nu fie o problemă. Sunt un nerăbdător și un tip calm.
2. Există vreo diferență între tine ca artist și ca persoană în viața de zi cu zi?
Nu, chiar deloc. Sunt pe scenă la fel cum sunt în viața de zi cu zi. Încerc să mă exprim ca artist prin ceea ce trăiesc, mă comport natural și mizez pe chestia asta foarte mult. Nu-mi place să mă prefac și nu-mi plac nici oamenii care se prefac. Îmi place să fiu sincer cu mine însumi în primul rând.
3. Care a fost prima dată când ai cântat în fața unui public?
A fost acum mult timp. Era Hramul satului și se dădeau ca premii înghețate. Am urcat pe scenă și am cântat piesa „Galbenă Gutuie” (a urmat și o interpretare). Trebuia să țin microfonul în mână și nu știam versurile, așa că am luat caietul după mine. După primele două strofe trebuia să întorc foaia să o văd pe a treia, iar vântul îmi întorcea foaia înapoi. A urmat o pauză foarte lungă, nu știam ce să fac, m-am panicat maxim. Aveam vreo 8 ani.
4. Când te-ai hotărât să iei în serios o carieră muzicală?
După ce am terminat liceul nu știam dacă să fac arte vizuale pentru că absolvisem între timp și școala de arte, am făcut si 5 ani de pian, am cântat și într-o trupă. Dar am hotărât să mă duc spre arte, design interior, fiindcă așa am simțit. Am venit în Cluj și după ce am absolvit am zis că e momentul să fac ceva mai serios în privința muzicii, fiindcă sunt tânăr, am o formă fizică ok, am energie, iar dacă nu o să fac acum, nu o să mai fac niciodată. Așa că am dat tot la o parte și în 2013 am zis că nu mai ascult pe nimeni și de acum îmi încerc norocul în muzică. Iar dacă nu se întâmplă nimic „simțibil” renunț și ma apuc de arte. Dar uite că între timp s-au mișcat lucrurile și nu am mai putut renunța.
5. „Mă ucide ea” s-a bucurat de un mare succes. Cât de greu a fost drumul până aici?
Ne-a luat trei ani ca să ajungem aici. De multe ori îmi venea să renunț, dar eu nu renunț ușor. Am fost foarte perseverent și egoist din punctul ăsta de vedere, trag obsesiv de chestia asta. Nu neapărat să scot un hit la radio, mi-am dorit și asta, dar am vrut să simt evoluția, aveam nevoie de un rezultat. Noi am muncit mult și nu se simțea nimic și aveai senzația că te zbați ca un pește pe uscat. E presiunea și din partea societății: se cere asta, nu se cere asta, iar tu nu ești de acord cu ce se cere, fiindcă vrei altceva.
Nu m-am regăsit niciodată în ce se auzea și simțeam că se poate și altceva. Mă bucur că am ajuns aici, deși încă e greu. Așa a trebuit să fie, când e complicat înveți.
6. Și totuși, cine este „Ea”?
Ea e o fantomă, n-o cunosc, deși toată lumea mă întreabă acest lucru. Adevărata ea a venit din….știi momentul ăla când mergi pe stradă și vezi pe cineva drăguț și te atrage într-un fel sau altul? Atunci se naște un film în mintea ta. Se poate chiar să nu-ți zâmbească ție, ci doar pentru că vorbește la telefon cu cineva, însă îți transmite o energie și îți face ziua mai frumoasă. Doar că la mine are un accent mai… erotic.
7. Ce te inspiră să compui?
Mă inspiră tot. Să luăm exemplu piesa „Doar visuri”: am fost la un stand-up comedy și cumva era o fază ironică despre societatea care stă la coadă, adică ești om de rând pentru că stai la rând. Iar de acolo mi-a venit ideea piesei, toți ne dorim să intrăm în „rândul lumii”, să ne angajăm... Deci, poate fi un cuvânt, orice detaliu nesemnificativ pe care l-ai remarcat într-un anumit moment.
Eu merg de multe ori în studio, iau chitara în mână și încerc să mă exteriorizez cumva, nu neapărat prin versuri sau lucruri gândite, dar prin muzică: poate găsesc o linie melodică.. e o căutare continuă. Apoi, dacă apare ceva interesant, o linie bună, poate facem și versuri.
8. Cum îți petreci timpul atunci când nu te afli în studio?
Mă uit la un film, mai citesc câte o carte, ies în oraș, la o bere sau la o poveste. Îmi place să stau în pat, să lenevesc și să mă odihnesc cumva, fiindcă muzica mă consumă foarte tare. Încerc să-mi încarc bateriile.
9. Ce artiști îți plac, din România sau din afară? Cu care ai colabora?
Îmi plac foarte mult Subcarpații, Bean, Alexandrina, Robin and the Backstabbers, Alternosfera, Holograf, cu cei din urma am copilărit, chiar. Iar din afară sunt mulți: John Mayer, încep cu el, fiindcă îmi place foarte mult. Ar mai fi Tame Impala, Sticky Fingers, Jack White, Chet Faker. Ascult jazz, blues, mult punk.
10. Știm că locuiești în Cluj, iar majoritatea clipurilor tale sunt filmate în diferite părți ale orașului. Care ar fi primul loc în care ai duce o persoană care ar veni în vizită și de ce ?
Îmi place orașul, sunt îndrăgostit de Cluj. Acum mă gândesc să mă mut la București și mi-e cam frică un pic. Dar, dacă ar veni cineva în Cluj, prima dată l-aș duce la studio, apoi La Atelier, localul meu favorit.
11. Cum te vezi peste un an?
Vreau să ajung și mai fericit decât sunt acum. Toată viața m-am simțit norocos, fiindcă am avut oameni dragi și prieteni în jurul meu și-am zis că astea sunt cele mai adevărate lucruri în viață, restul sunt doar iluzii. Nu aș vrea să se schimbe lucrul ăsta. Iar legat de muzică, avem aspirațiile noastre, vrem să ajungem cât mai sus, pe scene cât mai mari și să vedem lumea prin intermediul turneelor.
Vreau ca muzica mea să fie cât mai auzită, simțită, trăită, adevărată. Mă văd mai bine pus pe picioare, cu mai multe de povestit.
