de Marius Ghenț
Genurile muzicale au devenit o problemă. Inițial erau doar niște denumiri semi-ajutătoare, care se foloseau pentru a ajuta ascultătorul să realizeze diferențele majore între două sau mai multe sunete. Vremuri simple, vremuri faine. Din păcate, la fel ca orice lucru bun, a putrezit în timp. Și a ajuns ceva total opus. În prezent, diferențele sunt minuscule. Asta a dat naștare la subgenuri, cu ramificații total de prisos, care au băgat fanii în boală. Ca să știi toate genurile muzicale din prezent, ai nevoie de un curs. Zici că faci doctoratul.
Și nici măcar nu e problema principală, cu toate că nevoie noastră de a complica lucrurile e dăunătoare, în toate aspectele vieții, nu doar în muzică. Cea mai mare problemă e faptul că apar genuri noi de muzică într-un ritm constant. Până când o să termini de citit textul ăsta, cineva va boteza un nou gen, pentru că a mișcat un buton de pe mixer în stânga, când trebuie să o ia la dreapta. Genial.
Poate o să crezi că exagerez, dar chiar așa e. O să-ți dau și un exemplu. Aparent, mai nou, muzica făcută de artiști ca Kygo sau Felix Jaehn, intră în categoria Tropical House. De ce? Pentru că folosesc multe sample-uri de flaut, marimbafon și diferite instrumente de percuție din zona tropicală, peste beat-uri de deep house.
Da, e un stil inventat de Kygo, care nu exista înainte. Și nu, nu era destul să-i zică tot deep house, cu sunete de instrumente tropicale, pentru că nu are farmec așa. Trebuia să-i dea un nume total nou: Tropical House. Și uite așa am mai adăugat un gen de muzică în enciclopedia lucrurilor care există în lume, dar de care nu avem nevoie. Măcar e pe val. Pe un val tropical. Ha-ha-ha.
După ce m-am documentat despre acest tropical house, am început să mă gândesc și la alte genuri muzicale care vor debuta în scena muzicală internațională. E un trend care nu va muri niciodată, oricât de ridicol e. La fel ca twerking-ul. Am dat un ochi peste ce-i în top, pentru că trebuie să cunoști prezentul ca să poți vorbi de viitor, și am făcut o listă de genuri muzicale care cu siguranță vor apărea în următorii ani, pe baza unor piese care există deja:
RnF (Rhythm and Funk)
E un gen care aduce împreună RnB-ul cu funk-ul. The Weeknd va merge în direcția aia, după succesul hit-ului „I Cant Feel My Face”, care e 50% RnB, și 50% funk. O să-și revină la un moment dat din depresie, și o să înceapă să cânte despre „getting it on”, și alte expresii din lexiconul lui George Clinton, părintele funk. Oricum o face deja, doar că la un tempo mai scăzut. E timpul să schimbe asta, și să petrecem de parcă-i 1975.
Horror pop
E la fel ca pop-ul clasic, doar că are versuri interzise minorilor, și tuturor oamenilor cu capul pe umeri. Nu mă refer doar la înjurături. Amenințări, acte de violență, sex, decapitări, tot ce o să găsești în orice film horror. Dar în variantă pop. Rihanna a făcut asta deja. Abia aștept să prindă, să bage și alți artiști în stilul ăsta. Să o aud pe Taylor Swift cum vorbește despre ce o să-i facă unui fost.
Tribal House
Dacă la tropical house caracteristică principală a sunetului e suita de instrumente din zona tropicală, la tribal house lucrurile stau un pic altfel. După cum ți-ai dat probabil seama din titlu, tribal house pune accent de diferite strigăte random și incantați din triburile africane. Cred că aia se aude în piesa lui Guetta. Nu știu sigur, va trebui să-l întreb.
Acustic-Foc-de-tabără House
Piesa asta ar merge perfect cântată la o chitară acustică, în jurul unui foc de tabără. Producătorul i-a pus și un beat de deep-house, și a dat naștere genului: Acustic-Foc-de-tabără House. Preconizez că o se vor face festivaluri prin păduri după ce genul va exploda în top-uri. Adevăratul „Woodstock”!
Șoptit-core
De ce să strigi ca Adele notele până rămâi fără corzi vocale? E mult mai ușor să cânți în șoaptă. Nu o zic eu, o zice orice om care a făcut vreodată canto. Poți fenta publicul în ultimul hal. Oricum sună bine.
Anonimusic
Nu prea are legătură cu muzica, aici e mai mult despre înfățișare. Deja avem destui muzicieni „anonimi”, care preferă să-și ascundă fața pe scenă. Nu judec, e tripul lor. Asta va continua și-n viitor, până când cineva va decide să numească asta „anonimusic”. Nu prea are sens, știu, dar așa stă treaba cu majoritatea genurilor muzicale.
