de Radu Nicolae
Senatorul Ioan Agrigoroaei a propus, de curând, un proiect de lege care ar mări alocațiile elevilor la 100 de euro.
Super, nu? Da.
Dar, considerând că proiectul ar fi acceptat, elevii ar primi banii cu o condiție: aceea de a nu avea nici măcar o absență nemotivată! Iar asta nu e tot.
Elevii care se vor bucura de acea sumă rotundă, o vor putea cheltui tot sub îndrumarea statului.
’’Conform proiectului legislativ, cuantumul alocatiei pentru elevi nu va fi virat intr-un cont al parintilor sau tutorelui, ci sub forma de tichete cu destinatie precisa: o anumita suma pentru alimente, o alta pentru haine si alta pentru rechizite.’’ (http://all4romania.eu/propunere-alocatie-de-100-de-euro-pentru-elevii-care-nu-au-absente-la-scoala/)
Acum, dacă elevul n-are nevoie nici de alimente, pentru că părinții se descurcă, nici de haine, din același motiv și nici de rechizite, din nou, mulțumită părinților? Dacă elevul ar vrea să meargă la un parc de distracții, spre exemplu?
Poate elevul vrea să pună deoparte niște bani reali, nu niște tichete. Poate elevul, când și-a rugat părinții să-i dea niște bani pentru un spectacol de teatru, a primit ca răspuns: ‘’Când o să ai banii tăi, atunci o să-ți poți face toate hatârurile astea.’’.
Sau, altfel. Dacă elevul vrea să-și cumpere rechizite de toți banii, sau haine de toți banii respectivi? Niciuna dintre întrebările de mai sus nu și-a primit, nici măcar parțial, răspunsul.
Proiectul de lege pare a fi destinat cazurilor sociale, mai degrabă. Pentru ei, aproape 500 RON pe lună reprezintă, într-adevăr, un ajutor, dar nici pe departe îndeajuns pentru nevoile respectivilor. Mă refer la cele primare, nu la mofturi, pentru că n-au. Adică, uitându-ne la partea plină a paharului, putem să ne complacem în a declara că gestul contează.
Pentru că, în mod normal, un copil al cărui situație nu este delicată, și-ar dori să-și plătească internetul, să-și cumpere albumul nou al artistului preferat, sau să meargă să vadă ultimul film cu vampiri.
În primul rând, ca acest proiect să funcționeze pentru toți copiii din școli, banii pe care i-ar primi dacă ar respecta regula, ar trebui să fie un premiu pe care îl pot întrebuința cum vor ei. Dar nici așa nu-i bine. Pentru că, știm cu toții problema scutirilor false din școli și licee. Sistemul nu este perfect și nu poate fi. De aceea, foarte mulți elevi vor comite infracțiuni grave, precum falsul în acte, doar din dorința de a obține 100 de euro lunar.
După mine, dacă guvernul chiar vrea să țină copiii la ore, nu doar să emită proiecte de lege pentru ochii lumii, ar trebui să se ocupe de profesori, materii, programă și condiții.
Elevii nu ar chiuli dacă nivelul de interactivitate al unei ore ar fi mai ridicat.
Cui îi plac monologurile seci? Cât interes pot eu, ca elev, să am pentru cineva care stă în fața a 30 de suflete și, cu o expresie obosită și scârbită, le spune ‘’poezioara’’? Elevii trebuie să participe activ în discuțiile din clasă.
Elevii nu ar chiuli de la o oră în care părerile le sunt ascultate.
Dacă un copil crede în ceva, chit că e greșit, profesorul trebuie să accepte acest lucru. Cel mai oribil este să decimezi încrederea de sine a unui caracter în formare, doar din cauza anumitor frustrări sau convingeri de-ale tale, care sunt diferite față de ale lui. Tot ce poate face un profesor într-un caz din acesta, este să-i aducă argumente valide, pe un ton calm. Dacă elevul nu vrea să fie de acord, atât timp cât o spune politicos, nu mai este nimic de făcut. Simplu.
Elevii nu ar chiuli de la o oră în care niște fapte aparent plictisitoare ar fi prezentate într-un ambalaj mai.. distractiv.
Analogii haioase, spre exemplu. Lucrurile plăcute îți rămân, de obicei, în cap.
Elevii nu ar chiuli de la o oră care să-i învețe cum să-și plătească facturile, cum să aleagă o companie de asigurări de sănătate, sau cum să cultive hrană.
Nu ar chiuli, în niciun caz, dacă ar fi învățați cum să trăiască. Dacă ar fi învățați cum să supraviețuiască. Dacă ora de matematică s-ar concentra mai mult pe aritmetica cu care ne întâlnim zilnic, sau pe geometria în spațiu, în loc să aprofundeze caracteristicile unei integrale Beta. Dacă ora de română ar promova mai multe dintre textele jurnalistice ale lui Eminescu, decât cele poetice. Lista poate continua la nesfârșit.
Elevii nu ar chiuli de la ore dacă ar avea condiții.
În multe, în prea multe dintre școlile de la noi găsim adevărate focare de infecții, manuale vechi și rupte, calculatoare cu Windows 95 (dacă au norocul de calculatoare) și tot felul de atrocități.
Acestea, într-o țară din UE. Ironic, nu?
Nimic nu e împotriva unei legi care oferă sprijin material, dar există multe alte priorități pe listă. Poate dacă aveam un sistem educațional ca în Danemarca, sau Finlanda, proiectul ar fi fost privit drept o recompensă pentru meritele elevilor și nimeni nu avea nimic de comentat.
Mai bine s-ar ocupa să reabiliteze toate școlile și să ofere manuale gratuite, decât să ‘’mituiască’’ elevii ca să vină la ore.
Dați play mai sus ca să auziți ce părere au Sergiu și Andrei despre acest subiect.
Sursa foto: huffingtonpost.ca
