de Marius Ghenț
Săptămâna trecută a avut loc lansarea unui nou film thriller, scris, regizat și filmat în România. Se numește „Orizont”, și e despre doi oameni, soț și soție, care s-au decis să administreze o cabană în munți, în încercarea de a face bani. Lucrurile merg în jos atunci când intră în scenă mafia care se ocupă cu defrișările ilegale de păduri. Spoiler alert: Nu o să devină prieteni, și capul mafioților nu-i va dărui un colier făcut din lemn autentic de brad din Apuseni.
E versiunea adaptată pentru marele ecran a operei „Moara cu Noroc”, de Ioan Slavici, cu care ne-am bătut cu toții capul la Bac. Dacă nu-ți amintești bine acțiunea din nuvelă, acum poți să dai o tură până la cinematograf. O să-ți trezească amintiri de groază din perioada liceului, pe lângă acțiunea sufocantă din film. E o experiență pentru toată familia!
Adaptarea operelor litarare românești pentru marele ecran nu e o practică nouă. În anii ‘70, ‘80 și ‘90, ieșeau filme inspirate din literatura română pe bandă rulantă. Sunt sigur că și tu, la fel ca mine, ai băgat Moromeții în regia lui Stere Gulea, pentru că era mai convenabil decât să citești cartea.
Noul film inspirat din lucrarea lui Ioan Slavici m-a făcut să mă gândesc și la alte cărți din literatura română care ar da bine pe marele ecran. Trebuie să reînviem acest trend, și să-l aducem în prezent. În consecință, am făcut o listă cu toate cărțile autohtone care ar trebui să ruleze într-un cinematograf din mall-ul local:
1. Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Știu ce o să zici: Marius, deja s-a făcut un film după cartea lui Camil Petrescu. Da, ai dreptate, dar asta nu înseamnă că nu ar merge o nouă interpretare, mai modernă. Orizont nu e primul film făcut după Moara cu Noroc. A mai fost unul făcut în 1955, de care am uitat cu toții.
Eu îl văd pe Ștefan Gheorghidiu ca un tânăr hipster progamator, pierdut prin București, care își petrece timpul punându-și întrebări despre viață, în timp ce dă inimioare pe Instagram la iubirea vieții lui. Nimic nu-i merge bine, așa că se alătură unui grup de hackeri, și pleacă la „război” în online împotriva unui virus. Un alt fel de conflict, dar cât se poate de actual.
2. Mircea Cărtărescu – Solenoid
Nu am citit cartea, și sunt aproape sigur că nimeni nu a făcut-o până acum. Are peste 800 de pagini. De unde timp? Poate peste încă două luni, dacă totul merge bine. Oricum, pot să spun cu mâna pe inimă că ar merge un film după noul opus. E o carte scrisă de Mircea Cărtărescu. E un geniu modern, creator de ficțiune demnă de premiul Nobel. De ce nu ar merita și un premiu Oscar?
3. Emil Cioran – Caiete
Atunci când auzi numele Emil Cioran, mai mult ca sigur te gândești la cel mai pesimist și deprimat om din toate timpurile. Cam ai dreptate, pentru că toată viața lui a scris despre sinucidere, și alte subiecte numai bune de discutat la micul dejun. Dar citește-i colecția de fragmente din jurnalul personal, lansată în trei volume cu un singur titlu „Caiete”. Aici o să dai de un Cioran mult mai lejer în gândire, și incredibil de haios. Nu glumesc.
La un moment dat povestește cum se ceartă cu o tipă de la piață, în timp ce încearcă să cumpere cartofi sau naiba știe ce legume. Aș vrea să văd scena aia într-un film. Și propun ca Larry David să-l joace pe Cioran. Amândoi sunt sictiriți de viață, și incredibil de haioși.
4. Mircea Eliade – Maitreyi
Pentru a aduce povestea în prezent, trebuie să schimbăm câteva detalii. Maitreyi e acum o studentă în programul Erasmus, care l-a cunoscut pe Allan în timpul unui DJ set la Electric Castle. Din păcate, după o vară plină de chefuri și iubire cum nu vezi nici în Kama Sutra, ea trebuie să se întoarcă înapoi în India, și Allan rămâne pe veci afectat de despărțire.
E o poveste atât de comună, încât merită să fie și pe marele ecran. Oricum toate filmele din ziua de azi sunt exact la fel, și lipsite de orice fel de imaginație.
5. Ion Creangă – Amintiri din copilărie
Un film inspirat din cartea lui Ion Creangă, dar total diferit. Pentru că în prezent nimeni nu mai face tâmpeniile pe care le-a făcut scriitorul în copilărie. În schimb, sesiunile de Counter-Strike din Humulești sunt la fel de epice ca scăldatul în râul Siret.
6. Andrei Ciobanu – Suge-o, Ramona
Despre cum ar arde-o Lolita în 2016, dacă ar fi născută lângă Carpați. Aș vrea să descriu acțiunea filmului, dar doar după ora 12 noaptea.
