de Marius Ghenț
Românii iubesc serialele. Mai ales alea americane, care se găsesc peste tot pe internet. De ce? Probabil pentru că e o evadare din realitatea ce ne înconjoară. Nu prea poți să te uiți doar la ce-i în jurul tău pentru o perioada lungă de timp. Ajungi inevitabil să plângi. Așa că mai bine ne luăm o tonă de snack-uri și ne punem în pat la un maraton care ne transformă în doctori în seriale. Și leneși grași, dar asta e partea a doua.
Unele seriale din străinătate prind foarte bine la poporul român. Din diferite motive. Spre exemplu, românii sunt mari fani „Game of Thrones”, pentru că se vorbește mult despre corupție, cu care suntem foarte familiari, și se bea excesiv de mult. Un alt exemplu ar fi „The Walking Dead”, pentru că e cu zombies, care seamănă foarte mult pe oamenii din instituțiile publice.
Unul dintre serialele preferate ale românilor e și „Viața cu Louie”, care e un desen animat dedicat pruncilor, dar merge extraordinar de bine și la adulți. Dacă ai trăit în România anilor 90, cu siguranță îți amintești de serial. Era despre copilăria lui Louie Anderson, un stand-up comic din Statele Unite ale Americii.
Tipul a ținut recent o sesiune de AMA pe platforma de social-news reddit, unde a fost bombardat de întrebări din partea românilor obsedați de show. Chiar și după atâția ani, popularitate serialului nu a scăzut în rândul compatrioților. Asta m-a făcut să mă întreb de ce sunt românii obsedați de „Viața cu Louie”. Am încercat să răspund cât mai obiectiv:
Toată lumea se uita la el
„Viața cu Louie” s-a bucurat de o popularitate imensă atunci când a fost dat la televizor. Toți prietenii mei se uitau la el, și după numărul de oameni care încă-l elogiază, sunt sigur că majoritatea românilor făceau la fel. Chestia asta se transformă în timp în nostalgie, și ajungi să te uiți în urmă și să apreciezi mai mult lucrurile pe care le-ai făcut când ai fost mic. Inclusiv serialele la care te-ai uitat.
Era plin de replici geniale
Umorul la români trebuie să fie direct. Nu avem sarcasmul britanicilor și nici patosul latinilor. Noi râdem la glume despre Bulă, care de obicei se bazează pe un punchline, adică pe ultima propoziție. E și singurul lucru pe care ni-l amintim din tot bancul.
În consecință, e important ca un show să aibă multe replici memorabile, care au exact efectul unui punchline. Spre exemplu, ai „Louie, ia-ți familia și fă trei ture”. Simplu, direct, un pic banal, dar foarte haios.
Cu toții am fost săraci, la fel ca familia lui Louie
România era o țară săracă în anii 90. Nici acum nu o duce foarte bine, dar e o mare diferență. Problemele financiare erau arhiprezente în familia Anderson. Tatăl lui Louie, Andy, un veteran de război, se plângea întotdeauna de bani, chestie pe care o auzeam cu toții acasă. Și apropo de Andy Anderson:
Tatăl lui Louie era tatăl nostru
Andy Anderson era o legendă. Cel mai haios personaj din tot serialul. Un narcisist care se lăuda la fiecare pas cu întâmplările lui din război, cu toate că a fost doar bucătarul armatei, și critica tot ce-i trecea prin fața ochilor. Dar într-un mod mega haios. Era și destul de dur, o atitudine care balansa dinamica din familie, pentru că mama lui Louie era foarte iubitoare. Conducea un Rambler, a doua cea mai praf mașină din univers, după aia din garajul lui Al Bundy, dar ținea la automobilul ăla mai ceva ca la familia lui. Repara orice, dar nu o făcea niciodată bine. Toate caracteristicile astea le găsim la mulți tați din România.
Traducerea în limba română a fost mai ok ca dialogul în original
Spre deosebire de celelalte desene animate care mergeau în acea perioadă la televizor, „Viața cu Louie” a fost dublat în limba română. Și pentru prima oară în istroie, traducerea a fost chiar mai bună ca versiunea originală. Când alte canale de desene animate au început să facă asta, nu le-a ieșit, și dialogul în engleză era mult mai potrivit.
Din fericire, nu a fost cazul serialului „Viața cu Louie”, unde traducerea a fost excelentă, și a dat naștere unor expresii ca: „Știi ce oră e? E ora castanelor”. Bine, sună mai OK dacă vezi scena, dar înțelegi ce vreau să zic.
