de Radu Nicolae
După ce ieri m-am dus la fostul liceu să văd părerile elevilor despre examenul simulat de BAC, m-am gândit că ar fi normal să știu ce are de spus și cealaltă tabără (a nu se înțelege că cele două se află în conflict), cea a cadrelor didactice. Așadar, am luat legătura cu domnul profesor de limba și literatura română, Ionuț Crăciun, care predă la Colegiul Național Cantemir Vodă, pentru a afla cum privește el acest întreg fenomen al probelor de exercițiu pentru ‘examenul maturității’. Mulțumesc că v-ați făcut timp, domnule profesor!
”Simularea ar trebui să urmărească două obiective principale, respectiv verificarea procedurilor de organizare şi desfăşurare a examenelor naţionale şi familiarizarea elevilor cu situaţia de examen. Ce putem afirma despre nivelul de cunoștințe al elevilor? Este el testat în cadrul simulărilor sau nu?
Din punctul meu de vedere, elevul are nevoie de experiența unei situații de examen, trebuie să trăiască emoția intensă dinainte și de după examen, emoția așteptării rezultatelor... Din păcate, această emoție e doar simulată la majoritatea elevilor, pentru că foarte puțini iau în serios aceste simulări, mai ales că notele nu se trec în catalog, absențe nu se pun dacă lipsesc în acea zi.
Astfel, ei nu au nicio motivație să învețe sau să se prezinte la examen, nu pot fi trași la răspundere în fața nimănui, deoarece ei ”știu” de ce sunt capabili, iar simulările îi încurcă, le strică ”învățatul”, chiar îi descurajează sau poate îi lasă indiferenți notele foarte mici obținute la aceste testări. Dacă nivelul de cunoștințe al elevilor nu este testat la adevăratul lor potențial, mai ales că nu este parcursă toată programa de examen, pot afirma că simulările nu au ca scop în sine testarea nivelului de cunoștințe al elevilor, de aceea accentul ar trebui să cadă doar pe simularea condițiilor de examen.
De asemenea, aceste simulări sunt date și la clasele de a XI-a, unde materia din programa de examen nici nu este predată, ci se testează niște abilități de înțelegere a unor texte la prima vedere, cu referire la materia din anul în curs (așa cum se întâmplă la istorie). Mă întreb atunci: Oare aceste abilități nu pot fi testate și de profesorul de la clasă? Oare seriozitatea elevilor de a XI-a să o depășească pe a celor de a XII-a? Nicidecum. Sunt licee din capitală unde elevii de a XI-a au stat acasă în zilele cu simulările (chiar la sugestia discretă a profesorilor), pentru că nu au fost pregătiți pentru aceste examene sau nu s-a dorit limitatea predării la materia pentru simulare. Acestor elevi nu li se pot pune nici măcar absențe...
Profesorii își exprimă nemulțumirea față de încărcarea programului cu aceste simulări prin numărul de lucrări ce urmează a fi corectate, prin birocrația ce ocupă foarte mult timp, prin orele state peste program pentru organizarea simulărilor etc. Consider că se face și o discriminare între diferite discipline, deoarece nu toate sunt materii de examen, nu dau la toate un număr egal de elevi. Astfel, profesorii de limba și literatura română și de matematică au sute de lucrări de corectat, au mii de pagini ce trebuie evaluate, fără a fi plătiți mai mult, într-o perioadă scurtă, fără a conta activitatea aceasta la gradația de merit (deși am înțeles că anul acesta au introdus câteva puncte pentru simulări și la gradație!!!). Deja atârnă pe umerii acestor profesori, și nu numai, greutatea examenelor, pregătirile suplimentare făcute în afara programului, teze cu subiecte unice la toate clasele etc. De ce să mai fie încărcați și cu aceste simulări ale căror note nu se trec în catalog (decât printr-o cerere scrisă a elevilor!!!), de ce să fie o bătaie gratuită de joc la adresa profesorului, care corectează ore întregi ca să fie luat în râs și de sistem, și de elevi? Probabil ar trebui ”să simuleze” și profesorii corectura, așa cum ”simulează” și elevii bacalaureatul...
Conchid afirmând că este nevoie de o nouă viziune asupra acestor simulări și de un ajutor la creșterea ratei de promovare prin aerisirea programei de bacalaureat și nu numai, prin eliminarea acestor opere anacronice studiate la limba și literatura română, lipsite de interes pentru elevii contemporani, prin axarea pe dezvoltarea unor abilități de înțelegere a unor texte la prima vedere, renuntându-se la memorarea a sute de pagini de comentarii.
Aș fi scris mai mult, dar trebuie să mă întorc la corectat…’’
Foto: huff.ro
