de Marius Ghenț
Întotdeauna mi-au plăcut concertele organizate în locuri neortodoxe. E sănătos să mai schimbi peisajul din când în când. Problema e că nu tot timpul funcționează asta. Să faci un concert într-o biserică? Excelent. Ai o acustică de dansează și sfinții din icoane. Dar într-o cafenea care seamănă mai mult pe cămara lui maică-mea, prefer să nu.
În incinta unei cetăți medievale? Fără îndoială. Să audă și spiritele celor căzuți la război cum dau din cap pe hip-hop. Pe acoperișul unei clădiri de birouri? Nu vreau să îngheț și să tremur la after, când aș putea să stau înăuntru și să o ard degajat.
Recent am observat un nou trend printre organizatorii de concerte din România, și anume să-l facă fix la intrarea în mall. Nu chiar la ușa turnantă, că ar leșina chitariștii după primul solo, dar în holul de la intrare, la o aruncătură de băț de stand-ul cu suc natural. Shopping center-ul intră în categoria locațiilor nasoale.
Nu știu dacă ai fost vreodată la un astfel de concert, dar e o experiență absolut oribilă. Ar trebui să știu. Mi s-a întâmplat în weekend, când voiam să-mi cumpăr un shake proaspăt de căpșuni și am dat de un concert simfonic pe care nu-l voiam în viața mea. Nu am rezistat mai mult de jumătate de oră. Dar mi-am făcut o părere destul de clar de ce e cel mai trist concert pe care l-am văzut vreodată. Și am zis să-mi împărătșesc suferința și cu tine, dragă cititor, să nu faci la fel ca mine:
1. Nu se înțelege nimic
Dacă mergi la un concert, ideal ar fi să auzi ceva, nu? Cât mai clar și fără prea multe intervenții sonore nedorite. Ia-ți gândul de la așa ceva dacă vrei să mergi la un show la mall. Pe lângă trupa de pe scenă, mai ai și foșnetul apei din fântână, sunetul oamenilor care trec prin apropiere, tipa care strigă în difuzor despre o nouă promoție la papuci de casă de culoarea somonului și oameni care încearcă să-ți vândă huse pentru iPhone 4. Zici că ești într-un radio rus vechi care prinde șase stații în același timp. Chiar nu contează cât de tare e dat PA-ul de la scenă, la un moment dat o să ai momente de liniște, și atunci o să vrei să mori.
2. Dacă nu e sunetul ambiental, atunci e radio-ul de la magazinul de fițe de lângă
Trebuie să spun și câte ceva despre piesele care se aud din magazinele de lângă scenă. Merită o mențiune specială, pentru că spre deosebire de sunetul ambiental, care nu prea poate fi controlat, aici tot ce tre să facă proprietarii e să oprească radioul. Cât de greu e să miști sau să apeși pe un buton? Ok, nu poți, pentru că în regulament scrie că tre să pui muzică în magazin, dar atunci nu organiza un concert într-un mall.
3. Ești înconjurat de oameni care fac dezbateri despre politică când ar trebui să tacă
Treaba asta se întâmplă și la concertele clasice, dar nu e la fel de enervantă, pentru că din 300 de oameni maxim doi vorbesc. Aici e fix invers. Ai 298 de vorbăreți, și doi care chiar ascultă. Ăștia-s oameni care nu au o etichetă de concert bine pusă la punct, și se cred la o ședință de scară de bloc. Apropo de public:
4. Nimeni nu e atent și toți se simt cumva obligați să stea să asculte concertul
Nimeni nu merge la mall ca să-l asculte pe Mozart. Merge să arunce banii pe haine, sharoma la farfurie sau naiba mai știe ce, dar nu pentru un concert simfonic. În consecință, majoritatea spectatorilor dau de show ca vodă prin lobodă. Și atunci se opresc să asculte câteva minute, să nu zică lumea că nu au cultură. Noi suntem foarte atașați de părereile celorlalți, mai ales ale străinilor. E foarte trist când astfel de compoziții au ajuns muzică de fundal pentru consumerism, și nici măcar nu e apreciată de un public cunoscător.
5. Pentru unele persoane o să fie primul și ultimul concert
Aici mă refer la săracii prunci care încă nu au mers la un concert adevărat, și harababura de la mall reprezintă primul lor contact cu muzica live. Îți dai seama ce dezamăgire? Vor rămâne cu sechele ani de zile, ceea ce se va transforma în ore întregi de terapie, scenofobie și alte simptome post-traumatice. Ne batem joc de viitorul țării.
6. Se vede suferința pe chipul artiștilor
Cel mai trist aspect al concertelor de la mall e atunci când îți dai seama că artiștii suferă mai mult ca oricine. Se citește pe fața lor că au atins abisul prostituției artistice. Probabil ar prefera să cânte într-o piață publică pe doi lei și un zâmbet. Ar avea mai multă demnitate.
Sursa foto: farleyfamily.net
