de Marius Ghenț
Succesul e o povară grea. Ai crede că e doar lapte și miere, sau șampanie și caviar, după gust, și petreceri private cu fotomodele, bani, un dezmăț total, dar nu e chiar așa. Există și un revers al medaliei. Un om aruncat în lumina reflectoarelor trebuie să aibă un caracter puternic și să accepte chiar și partea negativă a faimei.
Mai exact, faptul că totul ar putea dispărea dintr-o dată. Se poate întâmpla. S-a întâmplat de atâtea ori în trecut. Într-o zi ești cel mai iubit dintre pământeni, și mâine ajungi să faci spot-uri publicitare la săpun cu miros de budincă de levănțică. Sunt sigur că există așa ceva.
Persoanele implicate în industria muzicală știu asta foarte bine, mai ales artiștii. Un hit te poate transforma într-o celebritate cât ai zice ton. Lucrezi doi ani în dormitor pe un DAW, te lovește inspirația, pui piesa pe Soundcloud, sar utilizatorii cu play-urile și apar oamenii de la Universal Music la ușă cu un sac de bani și un contract. Mă rog, e un pic mai complicat, dar în mare cam așa stă treaba.
Dar ce se întâmplă dacă a fost doar o întâmplare? O chestie de scurtă durată? Proverbialele 15 minute de faimă? Dacă, Doamne ferește, nu mai poți să faci hit-uri? Ei bine, atunci tot succesul va dispărea pe apa sâmbetei, cu șampanie cu tot, și o să ajungi un „one-hit-wonder”. Adică un om care a făcut un hit dar nu a reușit să rămână relevant.
Când te gândești la expresia „one-hit-wonder” îți vin în cap piese vechi, pe care dansau părinții tău, ca Black – Wonderful Life, sau genul ăla de bucăți pe care la auzi doar în puburi după ora 12:00 noaptea, ca Snow – Informer sau Frankie Goes To Hollywood – Relax. Dar termenul se poate aplica foarte ușor și artiștilor din prezent. Ți-am făcut și o listă de piese pe care le asculta cu toții acum câțiva ani, de la artiști care parcă au dispărut de pe fața pământului:
Gotye – Somebody That I Used To Know
Belgianul Gotye e primul om la care mă gândesc când vine vorba de un one-hit-wonder modern. Tipul a spart toate topurile cu „Somebody That I Used To Know”, versiunea masculină a oricărei piese de la Adele, și apoi a dispărut din playlist-urile tuturor. Piesa are în prezent peste 700 de milioane de vizualizări pe Youtube. În comparație, a doua cea mai populară piesă a lui, „Eyes Wide Shut”, are doar 23 de milioane. E o diferență uriașă, oricum ai vrea să o întorci.
Robin Thicke – Blurred Lines
Ah, piesa asta îmi aduce aminte de vara lui 2013, când mergea în fiecare noapte, în fiecare club, în fiecare oraș din fiecare țară. Era perfectă pentru ora aia când toată lumea e happy și încearcă să combine ceva. M-a ajutat și pe mine. Îți mulțumesc, Robin, că ai fost wing-man-ul meu audio. Din păcate pentru el, a fost primul și ultimul hit. Albumul „Blurred Lines” s-a vândut destul de bine, ajungând la numărul de peste 700.000 de unități achiziționate în Statele Unite ale Americii. Următorul lui material discografic, intitulat „Paula”, după fosta lui nevastă, cu greu a trecut de pragul de 30.000 de unități vândute.
Știi regula aia cu tatuajele? Că nu ar trebui să-ți faci niciodată un tatuaj cu numele unei tipe? Ar trebui să se aplice și în cazul albumelor lui Robin Thicke. Sunt sigur că a regretat alegerea.
Baauer – Harlem Shake
Ce e „Harlem Shake”? O piesă? Un meme? O mișcare? Soundtrack-ul unor videoclipuri enervante, creative sau penibile? Răspunsul e toate cele de mai sus. Hitul tânărului Baauer a făcut înconjurul lumii, în mare parte datorită Youtube-ului. A fost și apogeul carierei lui Baauer. A creat un monstru, care a dispărut fără urmă când lumea a trecut la următorul trend. Cred că era faza cu Ice Bucket Challenge, dar s-ar putea să mă înșel. Parcă în fiecare lună e ceva nou.
Foster The People – Pumped Up Kicks
Succesul lor poate fi comparat cu o pereche de teniși noi. Inițial ești îndrăgostit de ei. Îi speli după fiecare drum până la magazin. Dormi cu ei în pat. Îți faci poze și le pui pe Instagram. După trei ani îi folosești doar la fotbal și dai vina pe ei pentru că nu ai reușit să dai un gol.
Iggy Azalea – Fancy
Când lumea a realizat că Iggy își schimbă accentul atunci când scuipă în microfon a devenit persona non grata. Îmi pare rău pentru ea, dar nu e fancy să încerci să te prefaci. Da, știu, toată lumea se preface în pop, dar important e să nu te prindă nimeni. Cineva trebuia să-i spună asta și ei.
Macklemore & Ryan Lewis – Thrift Shop
Aici e un caz mai special, pentru că ei sunt „two-hit-wonders”, dacă ne gândim și la piesa „Can’t Hold Us”. Bravo, băieți, dar tot meritați să faceți parte din lista asta. De ce? Pentru că recent și-au lansat cel mai nou album din carieră, care prevestește apusul carierei lor. Nu multă lume știe că a ieșit pe piață și cu siguranță nu se compară cu hiturile uriașe din 2013.
Dar cine știe? Poate o să recupereze din urmă. Și piesa „Thrift Shop” a ieși în 2012, și a stat pe tușă un an până să ajungă în topuri. Pentru binele băieților sper să se repete scenariul și cu piesele de pe noul album. Altminteri își vor cumpăra haine de la thrift shop de acum înainte.
