de Marius Ghenț
Din ce în ce mai multă lume a început să accepte faptul că muzica electronică e genul suprem, peste rock, rap, funk, punk, disco și muzică spectrală. E cel mai în vogă stil muzical din prezent. Și pe bună dreptate. E foarte diversificat. De la cocalari și până la cei respinși de societate, toți se pot regăsi sub stindardul muzicii electronice.
Asta pentru că există o tonă de genuri și subgenuri, pentru toate gusturile. Dacă vrei ceva pop, bagi EDM. Dacă ai chef de muzică care sună ca niște ciocane pneumatice care s-au folosit la construirea tunelului de sub Canalul Mânecii, atunci merge un techno adevărat de la mama lui din Berlin. Două chestii total diferite, dar asemănătoare, pentru că muzică electronică.
Succesul de care se bucură în prezent acest stil nu e doar din cauza diversității. E și datorită faptului că aproape toată lumea e un DJ sau producător. Să fim serioși, nu e foarte greu să înveți să faci o piesă într-un DAW. E greu să ajungi să fii un producător foarte bun, da, dar nu ai nevoie de multe lecții să faci o piesă 4/4 standard. Și atunci ești automat un producător. În ochii tăi și ai familiei tale, dar tot e ceva.
Și nu e foarte greu nici să mixezi. Ai nevoie de o consolă, o selecție de piese OK, și un nume de scenă interesant. Eu recomand „DJ Tată Faimos” sau „DJ Technemaipomenit”. O să vezi cum vor veni ofertele de booking. Cred că fiecare bar din lume are o seară de muzică electronică cel puțin o dată pe săptămână. Să nu mai zic de festivaluri, care toate se învârt cumva în jurul unui headliner din zona muzicii electronice.
Apropo de mixat, dacă citești rândurile astea sunt sigur că ai ascultat cel puțin un mix la viața ta. Că e de house, techno, trance sau deep minimal cabană tropicală, asta nu mai contrează. Ceva tot ți-a ținut de urât în timpul drumurilor lungi cu mașina. Sau poate la serviciu, când bass-ul ți-a făcut ordine în gânduri în timp ce scriai coduri pentru o aplicație.
Datorită popularității muzicii electronice și ubicuitatea mixurilor, am realizat că în viitor artiștii nu vor mai scoate albume. Vor face mix-uri, le vor pune pe Soundcloud și fanii vor trăi doar din asta. Da, peste nu foarte mult timp vom ascultat doar mix-uri. Uite și de ce:
1. Sunt mult mai ușor de creat, în comparație cu un album
De ce să dai o tonă de bani ca să închiriezi un studio și să lucrezi hardcore la un album? E o muncă extrem de laborioasă. Trebuie să angajezi sunetiști, producători, scriitori, colaboratori, să rezolvi sample-uri ca să nu vină după tine poliția copyright-ului, și o multitudine de alte chestii de logistică. Cine mai are timp și de artă? Dacă faci un mix procesul e destul de simplu. Legi niște piese cu o trecere cât mai smooth între ele, îl uploadezi pe net și te lași pe spate în scaun în timp ce vezi cum crește numărul de play-uri.
2. În lumea muzicii electronice, mixul e peste album
E rar ca un artist care face muzică electronică să scoată un album cap coadă. De obicei lansează trei single-uri, care-l duc prin toată Europa și apoi trăiește bine mersi din difuzări și concerte. Da, mai lansează și un album, dar e mai mult o colecție de piese decât un produs muzical serios. Și e normal să fie așa. Pentru ce să se streseze? Un mix bun contează mai mult decât albumul în sine. Nu poți să mergi la un festival și să dai play la toate bucățile de pe el. E ca si cum ai organiza un listening party în fața unor oameni care l-au ascultat deja. Mai strigi din când în când în microfon, să fii sigur că nu a adormit nimeni. Dar dacă bagi un set fain, care e de fapt un mix, lumea o să rămână măcar cu gândul că știi să miști din niște butoane cu fler. Apropo de public:
3. Oamenii care ascultă muzică electronică nu prea bagă în seamă albumele artistului preferat
Uita-te, de exemplu, la Skrillex. Omul a scos câteva EP-uri care i-au adus faimă internațională și niște premiii Grammy, dar nimeni nu vorbește despre albumul lui de debut. De ce? Pentru că a fost praf. Știi cum se numește? Probabil ca nu. Dar știi sigur că în fiecare set făcut de el o să auzi bucata aia cu Damien Marley. Pentru că single-ul ăla i-a adus mai multă notorietate decât „Recess". Da, așa se numește albumul. Acum știi.
4. Ai mai multă diversitate
De cele mai multe ori, dacă asculți un mix, o să dai peste mai multe stiluri de muzică. Diferența nu va fi de la cer la pământ, să nu crezi că o să auzi Maria Lătărețu lângă Selena Gomez, dar vor fi diferite nuanțe care vor face audiția mai interesantă. Ai piese de la mai mulți artiști, nu doar de la unul. Automat, e un plus enorm față de un album. Oricât de multe colaborări sunt pe un material discografic, tot e produsul unui singur artist, sau al unei trupe. Mixul e peste tot.
5. Un mix bun spune o poveste, un album mai rar
Revin la argumentul de mai devreme și repet faptul că un album de muzică electronică e ori o colecție de single-uri lansate deja, ori niște piese cu o durată de câteva minute. Chestia asta merge în pop, dar în muzica electronică, unde o piesă trece lejer de opt minute, albumul cumva strânge multă informație într-o durată de aproximativ o oră. Ceea ce nu e neapărat un lucru bun. Dacă faci un mix, ai cel puțin două ore în care poți să-ți transmiți mesajul cu piese cât de lungi vrei tu. E mult mai convenabil.
6. Nimeni nu mai ascultă albume
E trist, dar adevărat. Cine mai ascultă un album de la prima piesă până la ultima? Se întâmplă foarte rar. Dar lumea bagă mix-uri în prostie. Cum altfel să știi ce bagă DJ-ul pe care o să-l vezi la festivalul tău preferat în vară?
7. Nu te costă nimic
Trebuie să vorbim și despre aspectul financiar. Un album costă. În funcție de ce ediție e, ajungi să dai de la 10 euro în sus pe o copie. Ceea ce nu e extrem de mult, dar tot sunt ceva bani. Mai ales că mix-urile sunt aproape întotdeauna gratuite. Aici e clar cine câștigă runda. Și bătălia.
