de Marius Ghenț
Weekendul trecut a avut loc cel mai mare festival de muzică din Statele Unite ale Americii. Mă refer, desigur, la Coachella. Dacă nu ai auzit până acum de eveniment, tot ce trebuie să știi e că trebuia să fii acolo. De ce? Pentru că e un festival anual care se ține undeva în deșertul Californiei. Deja sună bine. E cunoscut și pentru faptul că are un line-up extraordinar, cu nume mari din industria muzicală. Anul acesta au cântat Guns And Roses, Jack U, Disclosure, Ice Cube, Calvin Harris, Sia, Major Lazer și o tonă de alți artiști cunoscuți. Practic, e un fel de rai pentru orice fan de muzică.
Dacă nu ai reușit să ajungi la show în weekend, stai liniștit, mai poți să prinzi avionul până în statul cel mai însorit din America, pentru că urmează tura doi peste trei zile. Da, Coachella se repetă în weekend. E un format destul de ciudat. E ca și cum ai merge la Electric Castle și peste o săptămână e din nou festivalul. Cu line-up identic. Pare prea mult, nu? Păi aparent nu, pentru că au încasări record. Anul trecut, organizatorii au vândut peste 198.000 de bilete. Eu zic că merită să-l facă și weekendul următor.
Din păcate, totul se termină duminică, și dacă chiar nu ai cum să ajungi în California, mai ai o opțiune. Poți să te uiți la anumite concerte pe Youtube. Platforma de video-blogging are un parteneriat cu Coachella, prin care utilizatorii pot urmări în direct concerte de la artiști precum Jack U sau Guns And Roses. Dar nu îți recomand să faci asta. E o experiență mai nasoală decât pare. Înțeleg că e mai convenabil, dar la o analiză mai atentă îți dai seama că e absolut oribil.
Eu asta am făcut weekendul trecut. Mi-am pus viața socială pe pauză și am deschis live stream-ul de la Coachella, în speranța că o să merite. Mă așteptam la ceva super fain. De fapt a fost cel mai trist lucru din lume. Uite și de ce:
1. Te face să vrei să fii acolo, dar știi că e imposibil
Coachella e unul dintre cele mai mari festivaluri din lume. E acolo sus cu Glastonbury și Roskilde. Dacă ești fan de muzică, orice fel de muzică, pentru că oferta e cât se poate de eclectică, vrei să fii prezent acolo. Și să vezi cum se desfășoară toată treaba în direct pune mai mult sare pe rană. Nu e imposibil să dai o tură până în State. Ai nevoie doar de viză, o tonă de bani și să treci peste frica unui zbor cu avionul de o zi. Poate mai mult. E clar că nu mi-am făcut planuri să merg acolo. Cel puțin nu la modul serios.
În fine, ideea e că se poate. Dar dintr-un motiv sau altul nu ai reușit. Și în momentul în care te uiți la streaming îți dai seama că e și imposibil. Nu e de parcă vezi poze pe Facebook cu Untold și te bagi într-un tren a doua zi și ești acolo. E mai nasol. Apropo de asta:
2. Streaming-urile live nu înlocuiesc experiența de festival
Orice om care a fost vreodată la un festival știe bine că o mare parte din experiență nu are legătură cu muzica. Da, e o parte importantă, dar e mai mult un pretext ca să stai patru zile la cort și să te distrezi cu oameni de vârsta ta. Din când în când mai mergi la un techno, pentru că așa se face. Chestia asta nu poate fi transpusă într-un live streaming. Mai mult, e inexistentă. Tot ești la tine acasă unde bagi la ghiozdan ceva sandwich vegan cu salată de vinete, stai relaxat în pijamale și ești odihnit. Ceea ce e exact opusul experienței de la un festival. În consecință:
3. Nu e Coachella, cu toate că te uiți la Coachella
Oricât de mult te-ai uita la streaming-ul de pe Youtube, nu poți să știi exact cum e acolo. E ca și cum te-ai uita la orice altă înregistrare cu un concert. Da, e de la Coachella, dar ar putea fi la fel de bine și în Suplacu de Barcău. Nu ai de unde să știi. Și nici nu poți să spui că știi cum e la Coachella. Nu. Știi doar cum e să te uiți la un concert înregistrat la show. Ceea ce e destul de penibil. Și incredibil de trist, pentru că e o experiență ieftină:
4. Nici stream-urile nu-s grozave
Toate concertele sunt transmise în Full HD, fără niciun reproș la partea de producție. E exact ce ai vrea să vezi de la o transmisiune în direct. Ceea ce e cumva normal, e printre cele mai mari festivaluri din lume. Nu o să vezi o singură cameră la front of house, care dă zoom din trei în trei minute. E o treabă făcută ca la carte. Problema e că niciodată nu o să fie nici pe aproape la fel de fain să te uiți la un concert în comparație cu experiența de a fi în public.
Uită-te, de exemplu, la show-ul celor de la Jack U. Îl văd pe Skrillex și pe Diplo, și un beat Kanye West care apare la un moment dat pe scenă dezorientat, probabil căuta baia, din față, spate, lateral, tot tacâmul. Dar totul e prea Hollywood. Aș prefera să fiu în spatele publicului, să sar și să dansez cu ei decât să văd totul ca pe un produs foarte periat.
5. Te face să-ți dai seama că ești sărac, în loc să te distrezi
Cu toate astea însă, live stream-ul nu e un lucru rău. Nu se compară cu experiența live, dar nu asta e ideea. Dacă nu ai nimic mai bun de făcut, dă-i play și bucură-te că măcar poți vedea niște imagini mișcătoare de la fața locului. Dar trebui să te avertizez. O să fii dat pe spate de tot spectacolul. Pe lângă artiștii care cântă, mai ai și tot ce ține de butaforie și public și celelalte elemente ale unui festival, care la Coachella parcă sunt și mai in-your-face. Inevitabil o să ajungi să-ți faci calcule și estimări financiare, să vezi cum ai putea să ajungi anul viitor în California. La mine treaba asta a declanșat o depresie generală. Ai fost avertizat.
