De Marius Ghenț
Weekendul trecut, la Coachella, în timpul concertului celor de la Jack U, a apărut pe scenă o hologramă cu Tupac, în mijlocul unei piese. Pentru că de ce nu? La un moment dat a venit și Kanye West să se zbenguiască în fața pupitrului, dar părea că nu știe pe ce planetă e. Poți să tragi ce concluzii vrei.
În fine, ideea e că organizatorii s-au gândit că ar fi o idee bună să includă și holograma rapperului în concert, după ce au mai făcut asta în 2012, în timpul show-ului Dr. Dre și Snoop Dogg. La momentul respectiv, chestia asta a fost foarte discutată pe Twitter și alte canale de social media. Pe bună dreptate. Omul e mort de 16 ani. Chiar e o idee bună să-l prezinți pe jumătate dezbrăcat în toată gloria lui virtuală?
Părerile au fost împărțite. Unii au fost de părere că e o chestie pozitivă, și că mai avem puțin până vedem holograme și cu alți artiști decedați ca Jimi Hendrix, Freddy Mercury sau Michael Jackson. Alții au fost în tabăra total opusă. Criticile s-au bazat pe problema morală a situației, multă lume fiind de părere că e o exploatare a artistului și un mod ieftin de a face profit după moartea unui artist. Ceea ce se întâmplă constant în industria muzicală, dar nu o să intrăm acum în subiectul ăla foarte complicat.
Mai bine revenim la holograme, unde lucrurile sunt destul de clare: nu e o idee bună. Dar asta nu a oprit industria, care, la fel ca întotdeauna, a ignorat bunul simț și a mers în direcția banilor. Rapperul Chief Keef a „cântat” sub formă de hologramă în Chicago, cu toate că e încă în viață. La el problema a fost că e un personaj notoriu, care dacă ar ține un concert în carne și oase probabil că poliția ar aresta jumătate din public.
Dar asta nu justifică faptul că toată chestia aia pare scoasă dintr-o distopie SF. Pe bune, caută pe Youtube înregistrarea. O să crezi că ești într-un roman de Philip K. Dick. Și nu ar trebui să fie așa. Dacă nu poți cânta în orașul tău natal, ghinion. De ce să dea lumea bani să vadă o înregistrare cu tine? Aiurea.
Când vine vorba despre artiști decedați, situația se schimbă și devine mult mai înfricoșătoare. Poate-s eu mai slab de înger, dar când văd o persoană care a murit acum mulți ani pe scenă sub forma unei holograme, simt un dezgust total față de omenire în general. Așa a fost când am văzut treaba cu Tupac și se pare că va trebui să mă obișnuiesc cu asta.
La începutul lunii aprilie, compania ARHT Media a anunțat că a cumpărat drepturile „digitale” ale hologramei rapperului Notorious BIG. Ei vor dezvolta această „placă fotografică” pentru a putea fi folosită în videoclipuri și în concerte live. Inițial am crezut că citesc un pamflet, dar am realizat că e pe bune știrea. Apoi am mers într-un colț și am plâns pentru viitorul industriei muzicale. Chiar nu e o idee bună să apară și mai multe holograme cu artiști decedați. Îți explic și de ce:
E primul pas spre dezumanizarea concertelor live
Imaginează-ți că băieții ăștia îl duc pe Notorious BIG într-un turneu prin Statele Unite Ale Americii, să facă un pic de bani dacă tot au investit niște bani în hologramă. Probabil că vor avea succes. Mulți vor merge din curiozitate, alții să-și retrăiască tinerețea. Dar nu va fi așa. O să fie o chestie foarte tristă. De fapt mergi la o proiecție video. Un film deghizat sub pretextul unui concert. Atunci unde tragem linie?
Nu am nicio problemă cu filmele-concert. One Direction a avut unul. Justin Bieber la fel. S-au dat la cinematografe, totul a mers bine pentru public. Dar aici e altfel. Și dacă chiar vor avea succes, s-ar putea să se creeze un precedent, și o nouă oportunitate de a face bani după oameni care se mulțumesc și cu așa ceva. Eu unul nu o să dau bani să văd așa ceva. Când merg la un show mă aștept la o experiență cât de cât umană. Chiar și la DJ, care de obicei sunt mai statici ca un robot. În fine, prefer ideea că muzica pe care o aud e făcută pe loc, de un om care respiră. Nu de o hologramă.
Există un timp și un loc pentru toate
La un moment dat, cu toții murim. E un adevăr trist la care ar trebui să ne gândim în fiecare zi, ca să nu dăm cu capul de birou la serviciu. Și artiștii-s la fel. Nu trăiesc pentru totdeauna, oricât de mult am vrea. Și vrem destul de mult. Cam asta e și ideea din spatele acestor concerte cu holograme. Să ascultăm piesele noastre favorite la ani de zile după ce compozitorul a mers să cânte în Rai. În loc să-i apreciem cât timp sunt în viață și să rămânem cu amintirile că am fost prezenți la un show de-al lor, mai bine îi „dezgropăm” sub forma unei proiecții.
De fapt nu, nu e mai bine. E încă o dovadă că unele persoane pun profitul peste alte lucruri, cu adevărat importante. Pentru că e vorba de bani. Dar hai să zicem că îi fac o hologramă lui Kurt Cobain, un artist care a plecat de bună voie din lumea asta. Sau Amy Winehouse. E ok să-i exploatăm? Nici vorbă. Chiar dacă familiile lor sunt de acord, tot nu ar trebui să facem bani după ei.
Mai e un pas până la concerte cu holograma unui artist în viață
Nu degeaba am dat exemplul cu Chief Keef în introducere. Ce o să ne facem când vede David Guetta că astfel de concerte au succes? O să stea acasă, o să-și vândă drepturile pentru o hologramă cu el și atunci publicul o să dea din cap pe un simulacru. Elimină tot stresul și oboseala din turnee. Stă în studio și face muzică toată ziua, nu trebuie să-și bată capul cu live-uri. Fain am ajuns.
Sau s-ar putea ca tehnologia să avanseze într-un ritm accelerat și o să avem holograme atât de realiste încât nu o să poți să-ți dai seama dacă e chiar el sau un fals. O să fie imposibil pentru ochiul uman să facă distingerea. În consecință, nu o să știi pe ce dai bani. Pe artistul adevărat? Sau pe o proiecție digitală? O să fie ca mâncarea din comerț. Ai crezut că e carne de pui, dar de fapt e o hologramă.
