Acum două săptămâni, într-o sfântă zi de sâmbătă, am ieşit să pozez blocuri comuniste şi-am ajuns să strâng o colecţie de cadre dintr-un parc. Sună atât de banal, nu-i aşa? Ei bine, logica mea a fost că încep cu Drumul Taberei, cartierul de la capătul pământului bucureştean, tocmai ca să mai trec pe-acolo. Apoi, mi-am adus aminte c-au refăcut parcul şi-am zis să intru. Şi mai ieşit după o oră.
N-o să intru în discuţii despre câţi bani s-au băgat, cât timp a fost închis, cine şi ce-a vrut să câştige de-acolo, căci nu asta face subiectul micii mele documentări. E mai degrabă o documentare foto, căci am fost surprins să descopăr un altfel de Bucureşti. Ba chiar mi s-a atras atenţia că una dintre imagini prea arată ca o fotografie stock.
Aparent, oamenii din Drumul Taberei sunt mai curaţi. Ori asta, ori numărul de coşuri de gunoi i-a pus pe gânduri, căci n-am văzut nici gunoaie, nici prea multe chiştoace stinse cu talpa în mijlocul cărării. Dimpotrivă, cred că e locul cel mai curat din Bucureşti.
Lacul era încă secat, probabil şi din cauză că fântâna nu părea să fie gata. N-am mai pozat-o, că-mi strica frumuseţe de laudă la adresa locului, dar plusez cu faptul că, deşi nu era apă-n bazin, spaţiul era folosit din plin de biciclişti de toate vârstele.
Locul a devenit spectaculos, mai ales că e foarte populat în zilele cu soare, sunt curios însă cât va ţine, că minunile româneşti nu prea au termen de garanţie. Altfel, fix lângă, se ridică ceva construcţii din oţel şi sticlă, încă nu m-am prins dacă vor fi noile staţii de metrou. Cert e că mi-au plăcut cum arată şi le-am băgat şi pe ele în calup.
Zic să ne bucurăm de el până nu-l facem praf.
Urmărește VICE pe Facebook
