Carla’s Dreams e un proiect total aparte în peisajul muzical autohton. Asta pentru că nimeni nu știe exact cine sunt, de ce tot scot piese super faimoase și dacă pe perioada verii vor purta în continuare hanoracele alea pe ei. Eu zic că da, cu toate că probabil vor rămâne fără machiaj din cauza transpirației. Ce să-i faci? Viața de artist anonim e complicată.
Ascensiunea băieților a fost una total neașteptată, mai ales dacă ne gândim la faptul că sunt din Chișinău. Da, au un accent moldovenesc puternic. Nu ca și ăla de la suceveni sau ieșeni, care e deghizat. La ei e destul de evident. Chiar și în piese. În contextul ăsta, șansele lor de a ajunge în atenția publicului larg au fost destul de limitate. Dar au visat, la fel ca și Carla, și uite că au devenit una dintre cele mai interesante trupe de pop din România.
Mă rog, ce fac ei nu prea e pop. Adică e, dar nu în adevăratul sens al cuvântului. Nu bagă versuri despre cât de nasol e să nu primești un follow de la un străin de pe coridorul școlii, peste sunetul unui beat reciclat. Ei au un stil aparte. Câteodată bagă chitară acustică, mai un hook catchy sau niște saxofon, și chiar și rap. Așa, să fie cu de toate.
Multitudinea de influențe muzicale pe care le auzim la Carla’s Dreams e evidentă pe noul lor album, lansat în weekend la casa de discuri Global Records. Intitulat Ngoc, care habar nu am ce înseamnă, dar sună ca o chestie nasoală care-ți iese pe piele după ce ai stat prea mult timp la cules de căpșuni, materialul e o ciorbă moldovenească în versiunea audio. Ai câte ceva pentru toată lumea. Asta e bine, pentru că fanii lor sunt din toate păturile societății și din orice background. De la rapperi la cocalari, toți apreciază ce fac.
Când am aflat că noul album e disponibil pe internet, am accesat serviciul meu de streaming preferat și i-am dat un play. După ce l-am ascultat de câteva ori, am ajuns la niște concluzii personale și generale:
1. Poți să faci ce vrei și să ai succes
După cum am menționat mai sus, stilul celor de la Carla’s Dreams e unul versatil. Chestia asta iese în evidență și pe „Ngoc”, unde cu toate că apar piesele arhicunoscute, mai o dau și pe niște căi destul de ciudate. Dacă ești obișnuit să auzi doar ce merge la radio, probabil că o să fii surprins de piese ca „Zarplata” sau „Rățușca”, care-s de caterincă. Una e despre un bețiv și cealaltă despre o tipă care are pe Facebook poze cu Johnny Depp din Madame Tussauds. Atât de true. Eu nu m-am așteptat la așa ceva din partea lor. M-am gândit că o să fie doar chestii comerciale. Apropo de astea două piese:
2. Niciodată nu e bine să te iei prea în serios.
Zarplata și Rățușca dovedesc faptul că sub înfățișarea misterioasă a băieților există un simț al umorului bine dezvoltat. Dacă ai văzut și interviurile lor de la Kiss FM știi bine că nu iau viața prea în serios. Asta e foarte bine, pentru că la succesul lor ar putea foarte ușor să se lase duși de val și să simtă presiunea situației. Foarte mulți artiști încep să se simtă mult prea importanți, mult prea repede. Nu e cazul celor de la Carla’s Dreams, care cântă și despre bețivi. Și intră și în alte genuri muzicale:
3. Nu e bine să te axezi pe un singur lucru, dacă poți să faci mai multe
Piesa „Scrisoarea fratelui mai mic” e rap pur. Genul ăla de rap pe care-l cântau toți borfașii prin cartierele din București în anii 90. Carla’s Dreams a avut întotdeauna rădăcini în muzica celor care rimează și e bine că nu au uitat asta. Adevărul e că poți să faci muzică comercială fără să te vinzi. Chiar aș vrea să aud un material cap-coadă de rap făcut de Carla’s Dreams. Să se numească „Carla’s Hood Dreams” și să fie plin de colaborări cu alți rapperi care au ajuns în mainstream, ca și Connect-R, Rimaru sau BUG Mafia. Nu cred că sunt singurul care ar da bani pentru așa ceva.
4. Există o simetrie în univers
Ngoc începe cu cele mai faimoase piese ale băieților lansate în ultima vreme: Te Rog, Sub Pielea Mea, Aripile și Dragostea din plic. La fel ca O-Zone, o altă trupă de peste Prut, și ei au o piesă despre originea dragostei. Nu mai e din tei, e din plic. În fine, ultimele trei piese sunt primele lor hit-uri: Lumea ta, P.O.H.U.I. și Cum ne noi. Între pop-ul de la începutul și sfârșitul albumului stau piesele mai puțin cunoscute și mai experimentale. Simetria asta funcționează, pentru că după ce asculți hit-urile recente, mergi într-o direcție total diferită și apoi revii la bucățile alea pe care le știi deja de multă vreme. Cine a venit cu ideea să structureze în felul ăsta albumul merită cel puțin un hanorac moca.
5. Nu uita niciodată de unde ai plecat
Trebuie să vorbesc un pic și despre piesa „Născut în Moldova”. Începe într-un mod foarte ciudat pentru o piesă cu titlul respectiv. Zici că e ceva track electronic super complicat. Apoi se schimbă într-un rap despre originile membrilor trupei. Refrenul e unul de feel good, cu un mesaj de încurajare pentru toți oamenii care s-au născut în Moldova: „Dacă uneori ți-e greu / Și pare imposibil visul tău / Să știi că ești păzit de Dumnezeu / La fel ca noi toți / Cei născuți în Moldova.” E o declarație personală, care vine din partea unor oameni care au reușit să se ridice peste greutăți. Nu e niciun secret faptul că lucrurile nu stau foarte bine peste Prut. Și ar fi fost ușor ca cei de la Carla’s Dreams să ignore chestia asta, din moment ce au un succes atât de mare aici. Dar uite că nu au uitat de unde au plecat. Ceea ce nu ar trebui să facem nici noi.
6. Nu primești întotdeauna ceea ce vrei
Dacă te așteptai să auzi „Acele”, cea mai nouă piesă a lor, pe album, să știi că o să fii dezamăgit. Habar nu am de ce, dar au decis să nu o bage pe tracklist. WTF, Carla’s Dreams? De ce?!
Din fericire, o poți asculta aici
