Maria Drăguș, fotografie de pe pagina personală de Facebook
Pe Maria Drăguș, viața a luat-o pe sus. Era încă un copil când a fost chemată la casting pentru unul dintre filmele celebrului regizor austriac Michael Haneke. Filmul în care a jucat s-a numit White Ribbon și a câștigat marele premiul de la Cannes, două Globuri de Aur și a primit două nominalizări la premiile Oscar.
Anul ăsta, Drăguș revine pe covorul roșu, de data asta ca actriță principal în ultimul film al lui Cristian Mungiu, Bacalaureat. Selectat în competiția oficială de la Cannes, filmul este construit pe relația dintre Maria Drăguș și tatăl ei, un doctor interpretat de Adrian Titieni, care este gata să facă orice pentru ca fiica sa să primească o bursa de studii în Anglia.
Am vorbit cu Maria Drăguș despre cum e viața de actor, de ce ai nevoie ca să lași mută audiența și cât contează frumusețea în meserie, mai ales în lumea asta, în care poleiala e la mare preț.
VICE: White Ribbon te-a propulsat când aveai doar 14 ani. Cum l-ai cucerit pe regizorul Michael Haneke?
Maria Drăguș: Pe atunci, eram elevă la școala de balet din Dresda. Jucasem deja în câteva filme, dar în roluri secundare. Povestea cu actoria a început ca un hobby, când aveam 11 ani. La un moment dat, m-au anunțat că am fost chemată la un casting pentru filmul lui Michael Haneke.
Am plecat cu toată familia, cu mașina, din Dresda la Berlin, o călătorie care dureaza două ore. În ziua respectivă, s-a întâmplat să fiu prima care a dat proba, deci am avut numărul A1. După mine au mai urmat, în timp, vreo șapte mii de copii. În total, m-au chemat de opt ori, până când, în final, am primit rolul. Ulterior, mi s-a povestit că domnul Haneke ar fi spus: „Nu se poate să primească rolul din prima fata A1". Nu știu ce l-a convins, dar ce a urmat, prin primirea acestui rol, mi-a schimbat definitiv viața.
Care a fost primul tău vis: dansatoare sau actriță?
Am vrut să fiu pe scenă de mică. Tatăl meu lucra ca violoncelist la teatru, iar mama a fost balerină. Deci am crescut, practic, pe scenă. Într-o zi, aveam zece ani pe atunci, am văzut un spectacol de dans contemporan. M-a fascinat faptul că dansatorii se exprimau fără cuvinte. Atunci am știut că vreau sa-nvăț să stăpânesc arta mișcării corpului, încât să transmit publicului ceea ce vreau să spun. Mi-au trebuit vreo trei luni s-o conving pe maică-mea să fac școala de balet, tocmai pentru că ea știa, din experiență, cât de grea e viața de balerină. Dar m-a lăsat, până la urmă, și așa am ajuns să fac șapte ani la „coregrafie", ceea ce m-a ajutat foarte mult în cariera de actor.
Care a fost reacția părinților tăi când le-ai spus că vrei să faci actorie?
Părinții mei mi-au arătat întotdeauna că, orice voi face în viață, ei mă vor susține. Însă m-au învățat că să iubesc ceea ce fac este cel mai important lucru din lume.
Dorința de a lucra cu Cristian am avut-o de foarte mult timp. Văzusem filmul lui, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile când aveam 15 ani și mi-a lăsat o impresie extrem de puternică. În 2014, am fost „Shooting Star" la Berlinale, în același an cu Cosmina Stratan. Eu reprezentam Germania. Cristian m-a contactat și ne-am cunoscut la București. Am avut mari emoții când am dat prima probă, însă Cristian a avut încredere în mine și m-a ajutat foarte mult. Când am citit scenariul pentru prima oară, am descoperit cât de complex a creat Cristian povestea. Chiar și în timpul filmărilor, apăreau permanent noi detalii. Oricum, sunt sigură că o sa mai descopăr multe când o să văd filmul.
Vorbești germana și româna la perfecție. Tu, de fapt, te simți româncă sau nemțoaică?
În mod cert, mai mult româncă. Părinții mei m-au crescut foarte mult în spiritul culturii românești, ceea ce mi se pare extraordinar. Dar sunt anumite situații pe care nu poți să le înțelegi dacă nu ai locuit niciodată în România. Iar eu am fost crescută în Germania.
Revin la Bacalaureat. Dă-mi un mic preview, despre ce e vorba în film și care e rolul tău?
Filmul vorbeste despre relația unui tată cu fiica sa. Rolul meu este al Elizei, fiica unui doctor dintr-un orășel din România. Acest doctor, interpretat magistral de Adrian Titieni, va alege niște „drumuri neortodoxe" pentru ca fata să-și poată primi, în final, o bursă de studii în Anglia.
În Romania sunt multe fete de vârsta ta care visează să devină actrițe. Ce calități trebuie să ai pentru a reuși în domeniul ăsta?
În lumea filmului, frumusețea contează foarte mult. Dar nu cred că e suficient să fii frumoasă, în niciun caz în sensul superficial, ca să reușești. Pentru mine contează cel mai mult să iubești ceea ce faci. Atunci lumea o să simtă mesajul. Câteodată, pașii pe care trebuie să-i faci pentru a progresa sunt mici. Dar fiecare din pașii ăștia contează. E foarte important să ai încredere în tine.
Ce-ai învățat despre tine din rolurile pe care le-ai jucat până acum?
Am să-ți dau ultimul exemplu, Bacalaureat. Cred că prin munca cu Cristian am învățat sa fiu mai sigură pe mine. Să compun un personaj și să știu că eu sunt cea care conduce emoțiile respective, nu ele mă conduc pe mine.
Dacă un regizor îți va cere, într-o zi, să te joci pe tine însăți, într-un film vérité, cum ar arata un mic portret Maria Drăguș?
Probabil că ar fi un musical, cu dans și cu cântat. (Râde) Sincer, n-aș putea să spun.
Urmărește VICE pe Facebook
