de Marius Ghenț
Scena evenimentelor din sectorul divertismentului organizate în România o duce foarte bine în prezent. Habar nu am cum era pe vremea lui Ceaușescu, dar sunt aproape sigur de faptul că părinții noștri nu aveau atâtea opțiuni ca-n prezent. Maxim mergeau la o seară de dans la cooperativa din sat sau discoteca de la oraș. Poate și la un film din când în când, unde personajul principal era jucat de Ștefan Bănică Jr. Pe bune, cât de faine puteau fi vremurile?
În comparație cu ce era în trecut, acum parcă sunt prea multe evenimente, ceea ce e bine, într-un fel, pentru că niciodată nu ne plictisim. E și nasol dacă se suprapun, dar astea-s deja probleme pe care vrei să le ai. De la festivaluri de muzică până la diferite seri de cinema, dansuri prin parcurile centrale din orașele României, piese de teatru lângă fântâni arteziene, balet pe gheață și așa mai departe.
Pe lista asta aparent interminabilă de evenimente se află și show-urile de stand-up. Dacă în trecut aveai o gamă relativ mică de entertaineri care se ocupau cu așa ceva, după ce ne-am familiarizat și noi cu această formă de divertisment de peste ocean, ajutați de ascensiunea internetului, o nouă generație de comedianți a ieșit la iveală. Sunt artiști de stand-up care au turnee peste tot în România, în fața unui public educat, care a crescut cu acest gen de comedie.
Știu asta pentru că și eu am făcut la fel. Internetul e plin de clipuri din show-urile unor oameni mari din domeniu. Și cred că le-am văzut pe toate. Organizatorii de show-uri și-au dat seama că există într-adevăr o piață în România care ar gusta acest gen de divertisment. În consecință, s-au decis să aducă la București artiști de stand-up ca Jimmy Carr, Eddie Izzard sau Eddie Griffin.
Habar nu am dacă mai au în planuri să aducă și alți comedianți la București, sau oriunde în țară, dar eu sper că da. Am și făcut o listă cu ce artiști de stand-up am vrea să vedem în România, în speranța că se va întâmpla asta în viitorul apropiat:
1. Kevin Hart
Kevin Hart e fără îndoială cel mai mare artist de stand-up din prezent. E întotdeauna prezent într-o comedie la box office, de obicei în rolul unui tip care habar nu are ce se întâmplă în lume, și biletele la show-urile lui se vând ca pâinea caldă. A trecut prin Europa de câteva ori dar niciodată în România. Cred că la notorietatea lui ar umple și Piața Constituției.
2. Louis CK
Louis CK arată exact ca unchiul ăla pe care-l avem cu toții, care în tinerețe juca mult fotbal, dar între timp a descoperit că nu e atât de bun să meargă la profesioniști, așa că a rămas doar cu glumele pe care le auzea în vestiar. Și le spune tot timpul la reuniunile de familie, dar nu te poți supăra pe el pentru că e al naibii de charismatic.
3. Rick Gervais
Românii gustă din umorul britanic. Poate pentru că e combinația perfectă de sarcasm și situații suprarealiste cu care ne-am obișnuit deja în viața de zi cu zi. Dacă tot a venit Jimmy Carr și Eddie Izzard în Capitală, de ce să nu-l vedem și pe Ricky Gervais? Într-adevăr, probabil ar fi super scump să-l aduci în țară, dar dacă mai așteptăm câțiva ani sigur o să-i scadă cota. Din păcate asta se întâmplă cu toți. Mai puțin cu comediantul următor:
4. Jerry Seinfeld
Come on, cine nu a copilărit cu Seinfeld? Cu toate că Jerry nu prea e cunoscut ca fiind un artist de stand-up, pentru că show-ul care-i poartă numele a eclipsat absolut orice făcea el înainte, nu e rău pe scenă. Evident, nu se compară cu Seinfeld, serialul de televiziune, dar măcar de nostalgie aș merge să-l văd.
5. Aziz Ansari
Pe el aș vrea să-l văd doar pentru că probabil a stat prin preajma mai multor muzicieni care mă fascinează. Spre exemplu, Kanye West. Uită-te la clipul de mai sus și zi-mi că nu ai vreau să auzi mai multe astfel de întâmplări.
6. Dave Chappelle
După ce a plecat de la show-ul lui, The Dave Chappelle Show, tipul s-a retras în Africa câțiva ani să viziteze savana și să-și regăsească pacea interioară. Și se pare că a reușit să le facă pe amândouă. La fel ca și în cazul lui Jerry Seinfeld, cu toții am văzut serialul de schițe comice făcut de Chappelle, și având în vedere faptul că s-a reîntors pe scenă, ar putea să dea o tură până aici. Dacă nu i-a fost frică de leii din Africa, nu ar trebui să-i fie frică nici de câinii vagabonzi din România.
