Una din primele lecții pe care le înveți e să nu-ți superi părinții ...sau măcar să nu te prindă făcând chestii care i-ar supăra. Dar câteodată trebuie să le spui lucruri care o să-i supere. Se întâmplă, mai ales când ești adolescent și ai tot doi părinți, dar milioane de hormoni care nu-s dea acord cu ei.
Cam orice vrei să le comunici alor tăi, oricât de nasol ar fi, există o metodă mai puțin nașpa să le-o trântești. De exemplu, nu le zici că ai luat 3 la matematică, le spui că profesorii te-au recompensat pentru că te ții departe de necunoscute. Sau nu le zici că ai 30 de absențe, le spui că profesorii au observat cât de mult te implici în activități extracuriculare.
Și-acum, Sergiu și Andrei îți explică cum să întorci lucrurile în favoarea ta chiar și atunci când pare că nu mai ai urmă de scăpare:
1. Când ești tânăr, îți vine să le spui părinților „N-ai înțelege” când de fapt ar trebui să le zici „Încerc să-ți explic”. Mai ales când vine vorba de relații: statusul ăla de relație de pe Facebook, cu „e complicat” nu s-a inventat ieri, era complicat și pe vremea părinților.
De multe ori, le zicem părinților „n-ați înțelege” din cauza că e de fapt foarte simplu: De ce chiulești? Aici, ”n-ați înțelege” înseamnă de fapt “mă plictisesc la școală”.
2. Altceva ce aud părinții des: tu ai crescut în alte vremuri. Wow, nimic nou. Sincer, orice greșeală ai face, exista și pe vremea părinților tăi, așa că foarte posibil să fi făcut și ei câteva din ele.
3. Ce mai zic tinerii părinților lor? „Nu mă mai controla! Fac ce vreau!” De fapt. Dacă te afli în situația asta, ar trebui să zici „Ai încredere în mine. Dacă nu merge cum zic eu, facem cum zici tu.”
La faza cu „Fac ce vreau” mai e o problem: faci tu ce vrei, dar când ai tăi plătesc casa, masa și internetul, e cam greu să nu faci din când în când și ce vor ei. Cum ar fi să iei BAC-ul.
