O regulă veche din industria muzicală zice că „oricât de bună ar fi piesa ta, dacă nu știe nimeni de ea, e ca și cum nu ar exista”. Chestia asta se aplică și pentru festivalurile de muzică. Indiferent de cât de tare ar fi line-up-ul, dacă nimeni nu știe cine bagă, când și unde, sunt mari șanse să cânte la un public format din sunetist, organizatori și barmani.
Ideea e că trebuie să promovezi un astfel de eveniment, dacă nu vrei să ieși cu o gaură în buget. Mai ales în perioada asta, când apare un festival nou în fiecare zi. Dacă nu e ceva show în afara orașului, într-un sat uitat de lume, atunci găsești ceva prin parcul central, sau într-o hală părăsită și numai bună de hipstăreală. Parcă toți organizatorii de evenimente au sărit pe valul festivalurilor de muzică.
Într-un climat atât de diversificat e greu să ieși în evidență. Și să ai și succes. Pentru asta trebuie să mergi la televiziuni, să dai comunicate de presă, să socializezi cu oameni din industrie, să faci parteneriate media, interviuri peste interviuri și ore întregi de idei de strategii de comunicare cu publicului. Adică multe sesiuni de brainstroming pentru a ajunge la un hashtag cât mai interesant, care o să apară peste tot pe afișe, cu toate că nimeni nu o să-l folosească.
Mi-am dat seama de cât de greu e promovarea unui festival de muzică în România după ce am vorbit despre asta cu Andi Vanca, Head of Communications la Electric Castle Festival. Omul a făcut parte din echipa de PR încă de la prima ediție. A ajuns în Cluj-Napoca în 2008, unde a studiat Comunicare și Relații Publice, și s-a împrietenit cu oamenii care organizau Booha College Party. Ei aveau nevoie de un om la promovare, el era mega entuziasmat de proiect. Când s-a pus problema primei ediții Electric Castle, el a avut „norocul” de a se afla la locul potrivit la momentul potrivit.
Niciodată nu am suportat denumirile astea de job-uri din care nu înțelegi nimic, cu toate că știu engleza. Așa că l-am rugat pe Andi să-mi explice exact ce înseamnă Head of Communications: „Pe tot parcursul anului lucrez la promovarea festivalului. Spot-uri TV, apariții în mass-media, campanii, strategii pentru vânzarea biletelor, PR, mă gândesc la ce ar trebui să comunicăm publicului în timpul festivalului și după. În funcție de asta ne facem un program de activitate.”
Partea cea mai grea pentru el, la început, a fost să convingă oamenii din presă că festivalul o să aibă succes: „Noi știam că o să fie fain. De aceea tot spuneam că o să fie legendary, chiar înainte de prima ediție. Chestia asta a fost privită cu scepticism din partea presei. Sponsorii au fost de partea noastră, din fericire. Și cumva festivalul a vorbit de la sine. Au fost mulți sceptici, dar după ce au văzut că merge s-au convins și ei. Deja la a doua ediție ei veneau la mine, nu mai trebuia să merg eu la ei să-i conving să scrie despre eveniment.”
În timpul festivalului, aleargă dintr-o parte în alta, în funcție de cine are nevoie de el: „Dau interviuri la oamenii din presă care îmi cer asta. Avem aproximativ 150 de jurnaliști acreditați, dar nu toți vor un interviu, din fericire. Când are loc eventul trebuie să faci rost de materiale pentru tot restul anului. Merg pe la fotografi, să văd dacă se predau pozele la timp, verific orarul de comunicare pe Facebook sau alte canale de social media, conferințele de presă și gestionez eventualele crize.”
Ei bine, anul trecut, când a plouat fără oprire două zile și ne-am rugat cu toții să vină Noe să ne salveze, s-a confruntat cu o astfel de criză. A fost, după cum mi-a zis el, cea mai mare provocare pe care a întâlnit-o până atunci: „În trei zile am vorbit opt ore la telefon. Chiar nu m-a deranjat să fiu atât de căutat. E job-ul meu, asta trebuie să fac. Colegii de la implementare mi-au zis că o să fie ok. Noi asta am dat mai departe. Aveam un plan de rezervă. Problema a fost că nu ne-am așteptat să plouă atât de mult. Dar am rezolvat cu fân, paleți, ce am mai găsit. Oamenii din Bonțida ne-au zis că nu au mai avut o ploaie atât de lungă de 40 de ani. Norocul nostru.”
O altă problemă cu care se confruntă e cea legată de zvonurile din incinta festivalului. La fel ca la orice alt eveniment de o dimensiune atât de mare, lumea dă din gură în prostie, iar chestia asta distorsionează adevărul: „Anul trecut veneam din camping și am auzit niște zvonuri că în seara anterioară a murit cineva. Am mers direct la ambulanță și i-am întrebat ce s-a întâmplat. Nici vorbă de așa ceva. Câțiva au băut peste măsură, dar au rezolvat toată treaba. E important să mergi la sursă când auzi zvonuri de genul. Mai ales că se răspândesc ultra-rapid și pe internet.”
E destul de greu să promovezi un festival. Asta-i clar. Ai crede că un line-up fain face toată diferența, dar după ce am aflat câte interviuri, planuri și toate alea face Andi, mi-am dat seama că are unul dintre cele mai grele job-uri din rândul organizatorilor. Pe lângă toate astea, mai are de-a face și cu zvonurile unor oameni sparți care se plictisesc. Chestia asta sună ca un coșmar, mai ales dacă-ți dai seama că nu le poți controla. Good luck!
