de Marius Ghenț
Una dintre cele mai faine și comune activități pe care o poți face după o săptămână cruntă la job e să mergi la cinematograf. Adică în încăperea aia uriașă în care te oprești pentru un film în timp ce-ți cauți blugi prin mall. Îți chemi prietenii, vă cumpărați niște junk food, așteptați cu sufletul la gură trailerele și vă uitați la film, în timp ce încerci cu disperare să nu verific Facebook-ul până la final.
Anul acesta oferta filmelor oferite de studiourile cinematografice a fost destul de bogată, cu blockbustere lansate aproape în fiecare săptămână. Acum, la mijlocul anului, e momentul să ne uităm în urmă la cele mai importante filme lansate până acum. Problema e că sunt atâtea modalități de a interpreta importanța unei pelicule. De la părerile criticilor, numărul de premii pe care le-a câștigat sau feedback-ul din partea publicului, e greu să găsești modalitatea cea mai corectă de sortare a filmelor care au avut un impact semnificativ asupra pop-culture-ului.
Un barometru destul de relevant în zilele noastre e box office-ul. Mai exact, încasările pe care le-au avut filmele la box-office. Asta pentru că cele mai vizionate creații cinematografice ale anului sunt cele mai populare și cele mai discutate. Da, e super fain să vezi un film artistic din când în când, dar dacă doar tu și prietenii tăi hipsteri știu de el, nu prea contează.
În ceea ce privește filmele cu cele mai mari încasări de până acum, de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, adică piața principală pentru industria cinematografică, lista e plină de titluri arhicunoscute. De la Captain America: Civil War, cel mai nou film din seria aparent interminabilă creată de Marvel și până la X-Men sau Batman vs. Superman, parcă în fiecare an suntem serviți cu aceeași masă. Pe care tot o dăm pe gât pentru că deja ne-am obișnuit.
Pe lângă filmele cu super eroi, o altă categorie iese în evidență: producțiile dedicate copiilor. Ai așa: Finding Dory, The Jungle Book, Zootopia, Kung Fu Panda 3 și Angry Birds. Toate cu încasări de peste 100 de milioane de dolari. În cazul filmului Finding Dory, numărul total a ajuns la peste 396 de milioane de dolari.
Ce e și mai interesant e faptul că în afară de un singur film, Central Intelligence, toate sunt dedicate copiilor sau făcute după benzi desenate. Cu toate că și Central Intelligence poate fi lejer catalogat ca fiind un film pentru cei care în timpul liber se joacă cu grișul în farfurie.
Ideea e că după ce m-am uitat peste listă mi-am dat seama că există un pattern clar. Și că nimeni, indiferent de vârstă, nu vrea să se maturizeze. Ori sunt filme pentru prunci, ori pentru adulți care nu au trecut încă de perioada benzilor desenate și ale poveștilor cu un supererou care salvează lumea, cu toate că e un scenariu reciclat în prostie. Ei bine, de ce e așa? De ce în 2016 cele mai de succes filme sunt adresate unui public care preferă să trăiască într-o lume fantastică? Am încercat să răspund la întrebarea asta printr-o serie de motive:
1. Pentru că în general viața reală e nasoală
Dacă toate filmele din lista aia de box-office ar fi despre chestiile cu adevărat importante, probabil am încerca să schimbăm ceva. Să ne mobilizăm și să facem campanii pentru oprirea defrișărilor ilegale, corupției, birocrației, xenofobiei și mai toate problemele societății. Dar de ce ai vrea să faci asta când poți foarte ușor să te uiți cum un pește se pierde prin ocean și cineva încearcă să-l salveze? De fapt, poate aici e o metaforă complicată despre pierderea identității în lumea modernă. Poate cu toții suntem Dory. Poate.
2. Pentru că la mall nu vrei să dai în depresie
În plus, filmele care atacă temele serioase sunt de obicei foarte deprimante. Pentru că asta e realitatea. Lucrurile nu stau deloc bine. Cine vrea să meargă la mall cu gașca și să iasă din sala de cinematograf cu o atitudine de „aș vrea să vină sfârșitul lumii acum”? Nimeni. Mai ales că e vorba despre industria divertismentului. Mai distractiv e să vezi cum un erou fictiv distruge un dușman cu lasere, frate.
3. Pentru că generația noastră o duce foarte bine
Noi nu am trecut printr-un război sau o criză globală de proporții. Am trecut prin recesiunea din 2008-2009, dar e un scenariu destul de mic pe lângă un război sau chiar și un conflict rece. Probabil că suntem atât de obișnuiți cu status quo-ul lejer că nici nu mai avem nevoie să ne maturizăm. De ce? Putem trăi toată viața cu ochii în filme despre amenințări care nu există, în timp ce încălzirea globală bate la ușă.
4. Pentru că rata natalității e în creștere
Cu toate că orice statistică arată că nu e așa, cine mai are încredere în știință? Apar rapoarte de la cercetători de peste tot din lume, mai ales Marea Britanie, care ne spun un lucru într-o zi, și peste 24 de ore își schimbă total părerea. Mai putem să ne bazăm pe statistici? Nu cred. În consecință, probabil că oamenii fac din ce în ce mai mulți prunci. Nu pot să găsesc altă explicație pentru prezența uriașă a oamenilor la filme precum Angry Birds. E un film făcut după un joc unde niște păsări lovesc purceluși. OK.
5. Pentru că ne luăm prea în serios în viața reală
Sau poate cea mai simplă explicație e că avem nevoie de o evadare în filmele pentru copii, pentru că suntem prea stresați în viața de zi cu zi. E din ce în ce mai greu să găsim o stabilitatea într-o lume care merge pe accelerație tot timpul. Așa că băgăm filme așa cum luăm mâncare de la fast food. Ceva acolo să astupe temporar problemele emoționale. Asta nu rezistă în timp, dar ce contează? YOLO.
