de Marius Ghenț
Ziua de sâmbătă mi-a confirmat că, prin numărul mare de oameni prezenți, concertele și set-urile unor artiști renumiți și vibe-ul general, Untold a devenit Mecca distracție în România. Mai ales dacă nu știi când să te oprești, așa cum au făcut toți cei care au stat până la finalul set-ului lui Armin.
Eu am început cheful devreme pentru că am vrut să-i prind pe clujenii de la Baba Dochia, o trupă care combină muzica electronică cu post-rock-ul într-un mod absolut incredibil. I-am mai văzut și în trecut și știam că o să mă scoată din oboseală. Din păcate am ajuns fix când au terminat, dar am reușit să prind un moment destul de inedit la un festival de muzică.
Am mai văzut miri și mirese pe la chefuri, dar niciodată pe scenă, cu DJ-ul lângă ei. Asta s-a întâmplat la Untold, în timpul set-ului lui Danaga, care le-a dat și o mică introducere în lumea mixatului. A fost o scenă suprarealistă. Să o văd pe mireasă cu căștile pe urechi și laptop-ul în față. A fost un semn de bun augur. Știam că va urma o seară faină.
Dacă ieri am stat mai mult pe la scenele secundare, sâmbătă aproape că nu m-am mutat de la Cluj Arena. Anul acesta organizatorii au închis gurile rele care ziceau că la main bagă doar DJ de EDM. Am mers special pentru bucureștenii de la Golan, pe care i-am prins și anul trecut, tot la Untold, tot la main. Evoluția trupei a fost evidentă. Publicul deja era familiarizat cu piesele, spre deosebire de ediția anterioară, și băieții au sunat excelent din punct de vedere tehnic. Aștept cu sufletul la gură noul lor album, care e programat undeva prin toamnă.
Nneka m-a dat pe spate, după cum mă așteptam să o facă, dar nu era potrivită pentru scena principală. Nu pentru că nu ar merita, ci pentru că a cântat la un public care părea mai interesat de acțiunea de a arunca mingi gonflabile în aer decât să intre pe filmul ei. Face o muzică pentru suflete sensibile, nu pentru oameni care vor să danseze tot timpul. Nu că ar fi ceva rău în asta, dar știi ce nasol e să primești constant mingi gonflabile în cap în timp ce vrei să fii atent la show?
Surpriza serii pentru mine a fost Kwabs. Nu știam multe de britanic înainte de festival. Știam, evident, de hit-ul „Walk”, dar nimic altceva. Tipul a cântat de a rupt microfonul, iar muzicienii lui de pe scenă au fost la un alt nivel. A doua zi i-am ascultat tot albumul și m-a convins. De acum încolo o să-l urmăresc cu mare interes.
După Kwabs am plecat un pic de la arenă spre scena Stormkeep, unde mixa Kristian Nairn, aka. Hodor. Dar nu înainte de a mă întâlni cu Emil Boc, primarul Clujului, care se distra și el pe la main împreună cu soția. Primul meu gând când l-am văzut a fost că e într-adevăr destul de scund. Și doar acum îmi dau seama de ironia sorții. De la Boc la Hodor.
Gigantul din „Game of Thrones” care a murit în cel mai dramatic mod posibil pare și mai uriaș în carne și oase. Sau poate era o iluzie optică pentru că mixa la o scenă relativ mică. Habar nu am. Oricum, tipul a băgat destul de bine, dar nimic spectaculos. În plus, decizia organizatorilor de a-l pune la o scenă într-un parc central, care arată ca o pădure noaptea, mi-a dat filme nasoale. Gândește-te că te uiți la Hodor, într-o pădure, noaptea. Mă așteptam să vină white walkerii după mine. Așa că am plecat de acolo.
Știam că Armin va mixa patru ore, deci nu m-am grăbit să-i văd tot set-ul. Am zis că mai bine dau o tură pe la Pendulum, care a revenit la Untold cu un DJ set la fel de bun precum cel de anul trecut. Unele trupe ar trebui să devină rezidenți la festivalul ăsta. Inclusiv Pendulum, care a fost tot ce trebe după techno-ul lui Hodor, unde nu prea m-am mișcat. Cel puțin nu la fel de mult ca la dubstep. Chestii total diferite.
După ce m-am zbenguit bine pe la scena Alchemy, care până acum pot spune clar că a fost preferata mea, din punct de vedere al vibe-ului, pentru că toată lumea dansează tot timpul, și nimeni nu-ți aruncă mingi gonflabile în cap, am mers pe arenă să-l prind pe Armin Van Buuren. Problema a fost că nu puteam intra. Echipa de la securitate a închis accesul pentru că deja era plin stadionul. Nu m-am mirat și nici nu m-am supărat. Aveam acces de presă, deci puteam să merg într-o zonă dedicată și să mă uit din tribune la show.
Dacă merg la un show de EDM, prefer să stau în mulțime, măcar așa o să mă pot mișca. Cine vrea să stea pe un scaun la Armin? Meh, tot e mai bine decât nimic. Nu am mai stat mult pentru că deja eram rupt. Problemele care apar când vrei să vii devreme la festival. Acum regret că nu am stat până la final. Armin Van Buuren, îmbrăcat în tricoul echipei naționale de fotbal, a intrat în prelungiri, cu un show care a ținut patru ore și jumătate. Eu nu am rezistat. Dar și mâine e o zi.
