Recent ieșit de pe băncile facultății și sătul să stai pe banii alor tăi, e normal să încerci să-ți găsești un job. Și abia atunci începi să-ți dai seama cât de greu se fac banii, cât de puțin timp liber îți rămâne și de faptul că trebuie să profiți la maximum de el.
Dacă mai ai și un șef care te sună când ți-e lumea mai dragă aka în weekend sau după program, atunci ai pus-o. Și te întâlnești des cu situația asta, mai ales când ești pe o poziție de entry level. Nu trebuie să ne ascundem după deget, fiindcă sunt șefi care nu au limite. Și e greu pentru angajați să le pună limite. E greu să-i spui „Nu” omului care te plătește că te trezești că trebuie să scrii un CV nou.
Sergiu și Andrei au vorbit azi-dimineață la matinal despre două tipuri de șefi pe care n-ar fi bine să-i ai:
- Șeful martir
E genul ăla care lucrează de Crăciun, care a ratat toate zilele de naștere ale copiilor lui sau care pleacă acasă la miezul nopții și e primul la muncă a doua zi. Și, cel mai nasol e că se așteaptă să fii și tu așa. Și ție-ți vine să-i zici „Nu, mersi, mie îmi place acasă, nu mă cert cu prietena chiar așa de des”.
- Șeful care urlă
Șefii de tipul ăsta sunt ăia care-ți spun să faci un lucru și ți-o zic prima oară de parcă ți-au mai repetat de 100 de ori înainte De parcă e o legătură între volumul lui și cât de repede muncesc angajații. Ei bine, chestia aia merge numai la box, când îți urlă antrenorul „Punctează-l la pateu!”
Foto outnow.ch
