Oamenii au o obsesie nesănătoasă cu trecutul. Pentru că vrem să ne amintim de o perioadă mai faină din viața noastră. Cu toate că avem impresia falsă că totul a fost mai bine în trecut. Sunt șanse mari să nu fie așa, dar nostalgia e mai puternică decât rațiunea, în unele cazuri. E și motivul pentru care tot dai mesaje fostului sau fostei la patru dimineața, cu toate că ultima dată când ați vorbit te-a amenințat cu poliția.
Industria divertismentului e conștientă de slăbiciunile noastre umane. Și exploatează treaba asta cu diferite produse menite să ne activeze partea aia a creierului. De aceea vedem tot felul de albume remasterizate și relansate într-o versiune deluxe cu toate versiunile de la toate piesele. Sau filme care nu ar trebui să existe, dar cât timp fac profit, de ce nu? Vezi Matrix 2 și 3 ca să înțelegi ce vreau să zic.
Mai nou, treaba asta a apărut și în lumea serialelor de televiziune. Postul american Showtime a anunțat că va lansa episoade noi din serialul-cult Twin Peaks. Asta cu toate că primele sezoane au fost geniale și cred că toată lumea e mulțumită de cum s-a încheiat. Nu mă plâng, cât timp văd mai mult David Lynch la televizor, dar unele decizii mă lasă rece.
Spre exemplu, serialul Prison Break, care urmează să apară din nou în 2017. Primul sezon a fost fain, fără îndoială. Chiar și al doilea a avut unele momente interesante. Dar după astea două totul a mers prost. Producătorii au rămas fără idei. Au urmat niște sezoane care pot fi descrise cel mai bine ca fiind un ghiveci de acțiune și storyline absurd. Au eclipsat calitatea primelor două. Nimeni nu a avut nimic de câștigat și sunt aproape sigur că ce urmează o să fie tot în registrul ăla lame.
Oamenii de la Netflix au decis să relanseze Gilmore Girls, un serial dedicat oamenilor care cred în inorogi și povești de dragoste perfecte. Nu știu de ce, pentru că ambele actrițe nu mai sunt „fete” și lumea are probleme mai grave decât o competiție de făcut torturi. FIY, nu am văzut niciodată Gilmore Girls, dar cred că despre asta e vorba în serial.
Dacă ne luăm după exemplele astea două, e foarte posibil ca în viitor să vedem continuarea unor alte seriale din trecut. La fel s-a întâmplat și cu The X Files sau Arrested Development. E o idee proastă. Nu ar trebui să se întâmple astea. Mai ales cu titlurile de mai jos:
Lost
Lost a fost un serial de supraviețuire despre niște oameni care au ajuns pe o insulă într-o altă dimensiune. Cred. Pe bucata aia de pământ o ardeau tot felul de creaturi, ghidate de ceva companie multinațională care s-a decis să facă experimente pe bieții naufragiați. Nu-mi aduc aminte mare lucru din acțiunea serialului pentru că totul a fost super ciudat.
Nu aș putea să-ți spun cum s-a terminat, cu toate că mă uitam cu sufletul la gură în fiecare săptămână. A fost ca un film artistic european. Știi că l-ai văzut, dar habar nu ai care a fost mesajul. Nu am nevoie de o altă poveste fără sens.
Married With Children
Povestea familiei Bundy putea fi spusă doar în anii 90, când noțiunea de political correctness era ceva SF pentru omul de rând. La fel cum era săpunul pentru Al Bundy. Ăsta era și farmecul serialului. Nu ținea cont de părerile oamenilor care au fost insultați constant pe parcursul celor 11 sezoane. Mă refer la femeile mai plinuțe sau fără un decolteu generos.
Nu ai putea face un serial ca Married With Children în prezent. Dacă s-ar întâmpla asta probabil că ar ieși oamenii în stradă. Cum zicea și Bob Dylan: the times they are a-changing.
The Twilight Zone
Ce rost are să faci un serial The Twilight Zone în 2017? Oricum parcă trăim într-o zonă crepusculară. Deschizi televizorul și pui un post de televiziune de știri. Tot acolo ești.
Six Feet Under
Foarte multe seriale de televiziune s-au terminat, din păcate, în cel mai oribil mod posibil. Parcă toți scenariștii s-au decis să intre într-o vacanță, sau comă, atunci când era momentul să scrie ultimul episod. Exemplele sunt multe. Mai ușor e să vorbim despre serialele care au avut un final perfect. Le numeri pe degetele de la o singură mână. Unul dintre ele e Six Feet Under, cu un ultim episod clasic. Ce rost ar avea să strici o concluzie perfectă de dragul rating-urilor? Mă rog, asta nu a oprit niciodată Hollywood-ul, dar să sperăm că nu va fi cazul aici.
Friends
Serialul ăsta e supra-apreciat. Da, am zis-o. Sunt zece sezoane în care Rachel și Ross se tot decid dacă vor sau nu să rămâne împreună, în timp ce Joey mănâncă mai mult decât un întreg continent. Glumele sunt acceptabile, da, și Chandler e un personaj adorabil, dar overall nu m-a impresionat niciodată.
House
House a dovedit faptul că poți să ai un show de succes fără prea mult efort. Pentru că povestea fiecărui episod se repetă pe tot parcursul sezoanelor. Nimic nu se schimbă. Dacă l-ai văzut pe unul le-ai văzut pe toate. Un pacient vine la spital, medicii, care cică au terminat o facultate și ar trebui să știe ce trebuie să facă, habar nu au cum să-l trateze, vine Dr. House, bagă un pumn de pastile pe gât și îi vindecă din trei discursuri. Asta se întâmplă în timp ce medicii care nu știu ce să facă cu bietul om stau și îl ascultă ca niște prunci la grădiniță. Nu are rost să ne întoarcem la asta.
