Când ești mic, abia aștepți să crești. Ai impresia că viața de adult e mai ușoară, că nu trebuie să dai explicații nimănui și că nu nu trebuie să ții cont de atâtea reguli pe care ți le impun părinții. Și-atunci când ajungi la vârsta la care trebuie să-ți asumi niște responsabilități tânjești după copilărie.
Când începi să gândești ca un adult și înțelegi de ce nu-i ok să te joci cu mingea în casă și de ce nu poți să-ți dai chiar toți banii pe ciocolată și înghețată. Ideea e că sunt niște semne că ne schimbăm. Nu neapărat că îmbătrânim, dar că ne facem și noi mai mari.
Sunt diferențe între vremea când aveai 20 de ani și cea când împlinești 30. Sergiu și Andrei le-au enumerat pe câteva dintre ele la matinal:
- Nu mai poți să petreaci cum petreceai mai demult. Adică pe la 20 și de ani la 10 seara te machiezi să ieși în oraș. La 30 te demachiază că te-ai întors din oraș.
- Pe vremuri, când cineva te chema la un club, întrebai „Au DJ bun?", acum întrebi „Au scaune"?
- Pe vremuri îți întrebai prietena „Vrei să mai stăm și jos?", acum o întrebi „Vrei să mai și dansăm"?
- Înainte sms-urile pe care le trimiteam erau așa de siropoase de puteai să faci o comedie romantică numai din zece mesaje schimbate cu prietena. Între timp, Titanic s-a transformat aproape în Familia Bundy. Că acum trimiți mesaje de genul „Ies cu băieții, la nouă sunt acasă" și primești chestii de genul „Ok, să iei pâine și lapte".
- Târziu la douăzeci de ani însemna ora 3 dimineața și te gândeai numai la câte chestii mișto ai făcut în ziua aia. Târziu la 30-35 de ani înseamnă ora 11-12. Și te gândești numai la câte chestii nasoale ai de făcut a doua zi și că-ți trebuie somn.
- O schimbare e că nu mai auzi prin autobuz bătrâni care să se plângă de tineretul din ziua de azi. Și dacă auzi, nu vorbesc de tine, vorbesc de adolescentul de pe scaunul vecin.
- Ți se schimbă metabolismul. Pe vremuri puteai să mănânci numai cartofi prăjiți în untură cu jumări zi de zi și erai tot băț. Acum, și dacă te uiți la o reclamă la fast-food pui 5 kilograme în plus.
- Când erai mai mic, puteai să alergi în jurul orașului de trei-patru ori fără să-ți tragi sufletul după. Acum, dacă stai la 7 și trebuie să o iei pe scări arăți de parcă ai alergat la maraton.
- Când ești mai mic și știi că cineva te vorbește pe la spate, ți-e frică de zvonuri și de reputație. Mai încolo ești: bă, dacă alți oameni n-au altceva de făcut decât să vorbească despre mine, înseamnă că am o viață destul de intersantă.
Foto http://greatist.com
