Profa care vrea să scape de bullying școlile din România mi-a zis cum face asta

Bullyingul în școală e ceva foarte serios, de asta în Franța a devenit o infracțiune.

Share

Poate că termenul de bullying e oarecum nou în peisajul românesc, dar agresiunile dintre tineri sunt de când lumea. România ocupă locul trei în Europa la acest capitol, iar un studiu sociologic realizat la nivel național în 2016 de Organizația Salvați Copiii arată că mai mult de jumătate dintre elevii din ciclurile gimnaziale și liceale au fost la un moment dat supuși bullyingului.

Ai zice că odată cu pandemia și introducerea cursurilor online, fenomenul a fost pus pe hold. Din contră, se pare că s-a accentuat sau a fost completat de cyberbullying. Școala e de multe ori platforma ideală pentru astfel de agresiuni, așa că rolul profesorilor e esențial în toată combinația, cât și cel al părinților și educația pe care ei o oferă odraslelor.

În noiembrie 2019, Legea Educației Naționale a fost modificată pentru a conține și un articol cu privire la combaterea bullyingului. Astfel, profesorii sunt obligați să reacționeze când aud de astfel de cazuri și să-i ducă pe cei implicați la consilierul psihologic. Sună bine în teorie, dar în practică, situația e tristă: în București există un consilier la 1 200 de copii, iar în alte zone din țară ai doar un consilier la 2 400 de copii.

În acest context, Iuliana Costea, directorul educațional al școlii Little London International Academy, a inițiat mai multe discuții online, publice, alături de specialiști, pentru a înțelege mai bine bullyingul și cum se poate prevenim sau gestiona în mod corect. Știu, o să zici că o școală privată are mai multe resurse în fața unor astfel de cazuri, dar adevărul e că fiecare instituție de învățământ se poate implica.

Am vorbit cu Iuliana despre discuțiile pe care le-a inițiat, dar și despre lucrurile de care au nevoie elevii pentru a se simți în siguranță.

În pandemie, părinții au devenit mai preocupați de nevoile emoționale ale copiilor

Iuliana Costea a devenit profesoară de limba și literatura română în 2006, după ce a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Oradea. A lucrat într-un liceu de stat din București trei ani înainte să se alăture echipei școlii Little London. Dezbaterile din online au venit organic și sunt reprezentative, spune ea, pentru câteva dintre direcțiile urmate de activitatea școlii: „importanța factorului emoțional în procesul de predare-învățare, precum și interesul pentru tipurile de relații dezvoltate în cadrul comunităților școlare”.

Așa cum explică directoarea, obiectivul principal e să mute accentul de pe elevul „plat” către elevul „rotund” (termeni preluați din teoria literară), care găsește la școală experiențe complexe și adulți preocupați de starea sa de bine, de trăirile și emoțiile sale. „Nevoile emoționale ale elevilor, mai ales în contextul pandemiei, au dezvăluit o preocupare majoră, din partea adulților, de a găsi niște soluții cu impact la nivel profund. La discuțiile noastre au participat părinți, profesori, elevi, dar și specialiști din diverse domenii cu caracter social”, adaugă ea.

Criza actuală a contribuit la intensificarea bullyingului în școli

În cadrul unei dezbateri online cu privire la bullying, Mihaela Dinu, psiholog clinician și coordonatorul Centrului de Educație emoțională și Comportamentală pentru copii din cadrul ONG-ul Salvați Copiii, a spus că tinerii au nevoie să învețe încă de mici valori precum respectul, empatia, toleranța, deoarece pot fi utile mai târziu în școli și licee. Salvați Copiii a inițiat mai multe campanii în școli pe această temă. 

„Acest fenomen ține de climatul și dinamica școlară. Am dorit să implicăm toate categoriile care pot contribui la diminuarea fenomenului, de la părinți la cadre didactice. Bullyingul nu trece de la sine, iar copiii nu-și pot rezolva singuri aceste probleme. Fără ajutorul adulților nu le pot gestiona”, susține ea.

Psiholoaga mai spune și că cei mici au început în prezent să identifice acest fenomen, mai ales că prin 2016-2017 era confundat cu abuzul. Ce diferențiază bullyingul este că „are o ritmicitate și se desfășoară pe un dezechilibru de putere între copii, adică se petrece în interiorul aceleiași categorii de vârstă”.

Iuliana Costea e de părere că prin izolarea impusă, pandemia a contribuit la degradarea relațiilor între oameni, iar asta a dus la reacții agresive. „Izolarea a condus la pierderea abilităților de «coping», fiind necesare intervențiile adulților”, spune ea. „Un exemplu simplu, care îmi vine în minte, este cel al transformării lui «Îmi cer scuze!» în «Ce ai cu mine?»”.

„Elevii au nevoie de independență, dar și de limite”

Tinerii se simt în siguranță în momentul în care mediul în care trăiesc este definit de stabilitate, spune directoarea. „În contextul pandemiei, nimeni nu s-a mai simțit în siguranță, în special copiii, prin urmare multe dintre reacțiile observate sunt răspunsuri în fața unui pericol constant. Fenomenul de bullying a găsit un teren fertil atât în rândul tinerilor, cât și în rândul adulților și, mai mult, modul în care noi, adulții, am făcut față situației a devenit un reper pentru copii, integrându-l în procesul de adaptare la noua realitate”, spune ea.

Școala, adaugă ea, împarte cu familia responsabilitatea de a preveni agresiunile între elevi: „Elevii au nevoie de stabilitate, de comunicare, de corectitudine, de echilibru; au nevoie de independență, dar și de limite. Copiii și tinerii au nevoie de timpul petrecut cu părinții și au nevoie de mentori în ceea ce-i privește pe profesori”.

În cadrul dezbaterii online cu privire la acest fenomen, Adriana Ceaușescu, specialist în data privacy și securitatea informației, a precizat că educația începe de la părinți. Ei sunt cei care trebuie să fie la curent cu ce înseamnă cyberbullying-ul și consecințele acestuia. „Dacă nu se iau măsuri din timp, finalitatea poate fi una destul de gravă”, spune ea.

Comunitatea aduce un beneficiu copiilor

„Pentru a menține acea siguranță necesară mediului școlar, avem nevoie de conștientizare, de înțelegere, de «mese rotunde», deoarece avem ca obiective să oferim calitate, să creștem încrederea elevilor noștri, să consolidăm relația cu părinții și să valorificăm potențialul cadrelor didactice, de a cunoaște”, spune Iuliana. Directoarea crede că aceste preocupări sunt caracteristice atât școlilor private, cât și școlilor ce funcționează în sistemul public, iar diferențele sunt dictate de resursele fiecărei școli în parte, de colaborarea cu familiile elevilor, cu comunitatea.

În dezbaterea online, psiholoaga Diana Vijulie a vorbit despre cum părinții nu trebuie să-și crească copiii în ideea în care agresivitatea îi face mai puternici. Problema e că, la rândul lor, părinții pot fi indivizi care nu și-au depășit propriile traume și cred în această retorică nesănătoasă. „Aici intervine importanța comunității, deoarece datorită ei, copilul poate înțelege că un astfel de comportament nu este normal”, spune Vijulie.

Practic, continuă ea, trebuie să ai încredere în capacitatea copiilor de a înțelege lumea. Spre exemplu, dacă un copil aude în familie că bullyingul îl pregătește pentru viață, el poate să afle la școală că asta nu e okay. Profesorii și cadrele didactice, susține psiholoaga, pot construi în jurul copilului o rețea de siguranță, care, ulterior, poate genera o schimbare și în părinți.

O necesitate: colaborarea dintre școală și părinți

Iuliana Costea spune că atunci când familia înțelege nevoile copilului și colaborează cu profesorii, e mult mai ușor să prevină bullyingul. Însă sunt și mulți adulți care se comportă de parcă agresivitatea copiilor ar fi o glumă.

Ea mai punctează și faptul că în școală agresorul trebuie să beneficieze de același sprijin, iar cadrele didactice să cunoască și să înțeleagă ce se întâmplă în spate. În clipa în care nu pot ajunge la motivele care-l fac să se comporte așa, intervine partea de consiliere. În opinia ei, școlile poartă responsabilitatea de a încerca să creeze un mediu cât mai sănătos pentru copil și să inițieze discuții cu părinții care să contribuie la acest demers.

Share