Interviu cu EMAA despre deschiderea pentru Jessie J de la #Timișoara2023

În 2023, Timișoara a fost al doilea oraș din România care să dețină titlul de Capitală Culturală a Europei, după Sibiu, în 2007. Înaintea sărbătorilor de iarnă, mii de oameni au asistat la ceremoniile oficiale de închidere a titlului onorific, iar highlight-ul a fost concertul susținut de Jessie J, care a oferit unul dintre cele mai bune concerte ale anului. O tânără voce feminină de la noi a avut ocazie să deschidă pentru superstarul britanic. Am vorbit cu EMAA despre ce a însemnat această șansă pentru ea.

EMAA e una dintre cele mai în vogă artiste tinere din România, în momentul actual. Cântăreața a devenit cunoscută național datorită, în special, colaborării cu The Motans de acum patru ani și a colaborării cu Carla’s Dreams, de acum trei ani, ajunsă rapid în topurile muzicale de la noi și din Republica Moldova. Muzica ei pendulează adesea între granițele dintre pop, rock alternativ și electronic, iar în 2024 avem șanse, din spusele sale, să auzim și un nou album din partea ei. 

Originară din județul Timiș, EMAA a studiat la Timișoara, unde a și locuit timp de aproximativ opt ani, însă a plecat de mai bine de patru ani de acolo pentru a se dedica muzicii. Odată cu #Timișoara2023, artista a fost invitată înapoi „acasă” de către organizatorii ceremoniei de închidere a Capitalei Culturale a Europei. Aceștia nu doar că au dorit ca ea să facă parte din line-up-ul constituit numai din voci feminine de excepție, EMAA fiind invitată chiar să deschidă pentru superstarul mondial Jessie J, britanica venită pentru a patra oară în România. Despre această experiență șansă și ce a însemnat pentru ea respectivul moment am vorbit exclusiv pentru KissFM.ro. 


Ce a însemnat pentru tine să fii una dintre vocile de la noi alese în acest line-up constituit doar din voci feminine?

A fost o presiune, în primul rând, pentru că eram acasă. Am locuit în Timișoara timp de opt ani și presiunea a fost mare pentru că eram curioasă de cum mă percepea publicul, în special cei cei care mă știu din vremea aia. Asta în special pentru că există un gap destul de mare. Cât eram aici, făceam muzică destul de experimentală, iar acum lucrez lucruri mult mai așezate, structurate și gândite. Recunosc, nu m-am gândit înainte că sunt doar femei. Eu nefiind de obicei de acord cu extremele, inclusiv cu feminismul exagerat. Mi se pare puțin periculos pentru că, până la urmă, e vorba de egalitate. Și dacă ne gândim la egalitate, nu cred că trebuie plusat în nicio direcție anume. Mi se pare un trend să faci asta, sinceră să fiu. Sunt anumite lucruri unde cred că se plusează doar să ne obișnuim cu ceva. Poate e bine, într-un fel, nu știu eu asta. Zic doar că uneori simt că e puțin mult. 


Ce a reprezentat deschiderea pentru Jessie J?

E o artistă pe care o ascultam destul de mult când eram mai mică. O apreciez mult ca artist, clar. Pentru că are o paletă foarte largă de stiluri pe care le îmbină constant. Are de toate în set-ul de live. Mă bucur real! Nu neapărat de faptul că eu am deschis concertul Jessie J, ci mai degrabă de faptul că alții s-au gândit la mine și au avut această încredere în mine, pe care poate eu n-aș fi avut-o. Dar dacă cineva a ajuns la concluzia că pot deschide pentru un artist huge, înseamnă că ceva din ce fac trebuie să fie bine. 


Ăsta a fost cam al doilea moment marcant, după cel al revoluției din 1989, pentru Timișoara. Cu ce amintire ai plecat tu după experiența Capitalei Culturale a Europei?

Cu o eliberare, într-un fel sau altul. Pentru că, după cum spuneam, există acest gap, de aproape patru ani și jumătate, în care eu nu am mai avut neapărat un contact cu lumea artistică din Timișoara și cred că s-a mai adăugat un layer în care văd Timișoara de acum. Pentru că rămăsesem în minte cu imaginea orașului și a oamenilor pe care îi lăsasem când am plecat, însă acum am avut ocazia să redescopăr acest loc în modul în care arată și se simte el în prezent. 


Ce înseamnă pentru tine curajul și unde îl găsești?

În frică. Frica, pentru mine, e ceva ce am negat mult timp. A fost o perioadă, destul de lungă, în care spuneam că nu am frică, tocmai pentru că aveam această percepție a faptului că eu sunt un om curajos. Așa mi se spunea încă de când eram mică, că sunt curajoasă. Și nu acceptam când îmi era, de fapt, frică. Apoi, am realizat că sunt om și e ceva firesc să ai sentimentul ăsta. Și m-am împrietenit ușor-ușor cu frica, în toate formele ei. Temeri, proiecții despre viitor, incertitudini. Deci de acolo cred că vine curajul, din punctul în care accepți să îți îmbrățișezi frica cu totul. 


Ce înseamnă pentru tine libertatea? Astea fiind niște hashtag-uri pe care Timișoara2023 le-a avut în acest parcurs. 

Să fii relaxat, să te simți liniștit. Probabil sentimentul că nu ești liber intervine când stresul devine prea mare și simți că ești într-un spațiu în care nu te poți desfășura. 

Ce înseamnă pentru tine cultura și cum ți se pare că a crescut Timișoara, apropo de gap-ul de care ai menționat?

Nu cred că aș putea să răspund foarte bine la cum a crescut pentru că tocmai faptul că n-am fost suficient de mult acolo nu îmi dă posibilitatea să privesc lucrurile din miezul lor.  Însă e un oraș cultural cu totul deosebit, pentru că el conține tot felul de spații experimentale, hub-uri de creație și multe spații care cresc independent. Așa că orașul ăsta nu poate fi decât de plus având acum și genul ăsta de experiență marcantă. Pentru că ea are deja tot ce îi trebuie și fără titluri. Și fără să vină cineva să confirme "da, asta înseamnă cultura!"


Putem trăi fără artă?

Crezi că arta gătitului e o artă?

De ce nu?!

Okay, deci orice cuprinde creație. Așa că nu! Nu ne putem abține din a crea. E în noi.